Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOR OFICIAL

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 134 pentru FOR OFICIAL.

MONITOR

MONITÓR^2 , - OÁRE , monitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . ( Ieșit din uz ) Elev sau elevă care menținea ordinea și disciplina în clasă , în lipsa profesorului . 2. S . n . Aparat de control al unei instalații de telecomunicații , care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi . 3. S . n . ( Urmat de determinări ) Titlu dat unor periodice ( oficiale ) . MONITÓR^1 , monitoare , s . n . Navă fluvială de război , blindată , de tonaj mic , cu tunuri protejate cu

 

NIȘANGIU

NIȘANGÍU , nișangii , s . m . Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale , precum și cu executarea și aplicarea parafei

 

NOTIFICA

... NOTIFICÁ , notífic , vb . I . Tranz . A aduce la cunoștință ( în mod oficial

 

OFICIALIZA

... OFICIALIZÁ , oficializez , vb . I . Tranz . A da sau a face să dobândească un caracter oficial

 

OFICIALMENTE

... OFICIALMÉNTE adv . ( Înv . ) În mod oficial

 

OFICIOS

... Publicație ) care reprezintă , reflectă , susține punctul de vedere al unui guvern , al unui partid , al unei grupări etc . fără a avea un caracter oficial

 

ORDIN

ÓRDIN , ordine , s . n . 1. Dispoziție obligatorie , scrisă sau orală , dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai ; poruncă . 2. Decorație superioară medaliei . 3. Categorie sistematică în zoologie și în botanică , superioară familiei și inferioară clasei . 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli , pentru a forma un ansamblu armonios și regulat . 5. Comunitate monahală întâlnită în diverse religii , care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective . 6. Rang , categorie ( după

 

OTNOȘENIE

OTNOȘÉNIE , otnoșenii , s . f . ( Înv . ) Raport , comunicat , adresă

 

PAȘAPORT

... PAȘAPÓRT , pașapoarte , s . n . Document oficial care dă cetățenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă țară , servindu - le acolo ca act de identitate ; pas ^2 , pașuș ...

 

PARTICULAR

PARTICULÁR , - Ă , particulari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care este propriu unei singure ființe , unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri ; specific , caracteristic , particularist ^1 . 2. Care se referă la indivizi izolați , care are un caracter izolat ; individual . 3. Care are caracter personal , neoficial , care nu e destinat publicului sau publicității ; privat , intim , confidențial . Loc . adv . În particular = într - un grup restrâns ; confidențial . 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă . Intrarea persoanelor particulare este interzisă . II. S . m . Persoană care nu deține o funcție oficială ; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului ; persoană care nu face parte dintr - un grup social constituit , considerată în raport cu

 

PERCEPȚIE

PERCÉPȚIE , percepții , s . f . 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor , ca un întreg unitar ; imagine rezultară în urma acestei reflectări ; p . ext . facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare ; înțelegere , cunoaștere . 2. ( În trecut ) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale ; clădire , birou în care își avea sediul această

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>