Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIVERȘI
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 312 pentru DIVERȘI.
CORÉCTOR , - OÁRE , corectori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original , în vederea înlăturării lor în tipografie . 2. S . n . Aparat , de obicei automat , folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora . [ Acc . și :
CORÉE , s . f . Boală de nervi , frecventă mai ales la tineri , caracterizată prin mișcări musculare involuntare continue și dezordonate ale diverselor segmente
... CORINDÓN s . n . Oxid natural de aluminiu , foarte dur , divers colorat , de obicei în nuanțe de albastru și galben , ale cărui varietăți transparente sunt folosite ca pietre prețioase , iar altele , cu aspect de mase granuloase ...
COROZIÚNE , coroziuni , s . f . Proces chimic sau electrochimic de degradare , exercitat la suprafața corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substanțe
CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...
CUȚÍT , cuțite , s . n . 1. Instrument de tăiat , format dintr - o lamă metalică și dintr - un mâner , având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie , în atelier etc . 2. Piesă tăioasă de metal la diverse mașini sau unelte . 3. Piesă principală a cântarului , sensibilă la cea mai ușoară atingere , care indică greutatea unui corp . 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare , care realizează o legătură electrică . 5. ( Zool . : în sintagma ) Cuțit - de - mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag , care trăiește în Marea Neagră ( Solen marginatus ) . - Probabil lat . acutitus ( < acutire <
CÚFĂR , cufere , s . n . Ladă cu capac ( și cu încuietoare ) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor
CUIÉR , cuiere , s . n . Suport de lemn sau metal , mobil sau fixat în perete , prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe , de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte . [ Pr . : cu - ier ] - Cui + suf . -
CUTÍE , cutii , s . f . 1. Obiect de lemn , de metal , de carton etc . în formă de cub , de paralelipiped etc . , gol în interior , în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri . 2. Aparat , dispozitiv , organ special etc . având forma unei cutii ( 1 ) . Cutie de viteze . Cutie de rezonanță . 3. ( În sintagma ) Cutie craniană = cavitate osoasă în care se află creierul ; țeasta capului , craniu . 4. Sertar . 5. ( Înv . ) Casă de bani ;
DECORÁ , decorez , vb . I . Tranz . 1. A împodobi o clădire , o cameră etc . cu diverse obiecte , ornamente , zugrăveli etc . , destinate să le înfrumusețeze . 2. A acorda , a conferi cuiva o
DEGAJÁ , degajez , vb . I . Tranz . 1. A răspândi , a împrăștia , a emana căldură , miros etc . ; a exala . 2. A elibera , a scăpa pe cineva de o sarcină , de o îndatorire ; a elibera ceva de un obstacol . 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată ; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui . 4. ( La fotbal , hochei etc . ) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a