Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURBĂ

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 109 pentru CURBĂ.

OVAL

OVÁL , - Ă , ovali , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină ; eliptic . 2. S . n . Curbă convexă închisă , cu o axă de simetrie , a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare alt punct al ei ; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai

 

PALOGRAMĂ

PALOGRÁMĂ , palograme , s . f . Curbă de reprezentare a oscilațiilor unei nave , obținută cu ajutorul

 

PARABOLĂ

PARÁBOLĂ^2 , parabole , s . f . Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral ; pildă ; p . ext . exprimare alegorică , afirmație care cuprinde un anumit tâlc ; fabulă , alegorie . PARÁBOLĂ^1 , parabole , s . f . Curbă plană care reprezintă locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de un punct fix , numit focar , și de o dreaptă fixă , numită

 

PIEZOGRAMĂ

PIEZOGRÁMĂ , piezograme , s . f . ( Biol . ) Curbă rezultată din înregistrarea fenomenelor biologice cu ajutorul cristalelor piezoelectrice . [ Pr . : pi -

 

PLIERE

PLIÉRE , plieri , s . f . Acțiunea de a plia . 1. Operație manuală sau mecanizată de îndoire și de așezare în pliuri a hârtiei sau a materialelor textile ; pliaj . 2. Îndoire cu 180� a unei table de - a lungul unei linii drepte sau curbe . [ Pr . : pli - e - ] - V.

 

PODARĂ

PODÁRĂ , podare , s . f . Locul geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr - un punct dat pe tangentele la o curbă sau pe planele tangente la o

 

POLAROGRAF

POLAROGRÁF , polarografe , s . n . Aparat pentru înregistrarea grafică sau fotografică a curbei curent - tensiune , utilizat în analiza

 

RECURBA

RECURBÁ , recurbez , vb . I . Tranz . A curba , a îndoi din

 

REVOLUȚIE

REVOLÚȚIE , revoluții , s . f . I. 1. ( Fil . ) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime , fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia . 2. Schimbare bruscă și de obicei violentă a structurilor sociale , economice și politice ale unui regim dat . 3. ( Pop . ) Răscoală , revoltă . 4. Fig . Schimbare , transformare radicală într - un anumit domeniu . II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă . 2. ( Geom . ) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte

 

ROCOCO

ROCOCÓ adj . invar . 1. ( În arhitectură și în arta decorativă ; în sintagma ) Stil rococo ( și substantivat , n . ) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec . XVIII , provenind din Franța , caracterizat printr - o bogăție excesivă de linii , de curbe , de ghirlande împletite asimetric , încrustate cu cochilii etc . 2. Fig .

 

ROTOHELIOGRAFIE

ROTOHELIOGRAFÍE s . f . Tipar caracterizat prin folosirea unei forme de tipar curbe cu suprafața activă gravată în adâncime prin procedee fotochimice și cu ajutorul unei site speciale , care se folosește pentru reproducerea și multiplicarea originalelor în semitonuri ( la reviste , timbre , ilustrații etc . ) ; rotogravură , rotoheliogravură . [ Pr . : - li -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>