Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMPONENT
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 150 pentru COMPONENT.
FRÍZĂ^2 , frize , s . f . Rasă de oi de culoare albă , cu coada scurtă , crescută pentru producția de lapte . FRÍZĂ^1 , frize , s . f . 1. ( În arhitectura clasică ) Parte componentă a antablamentului , cuprinsă între arhitravă și cornișă , de obicei împodobită cu picturi , basoreliefuri , caneluri etc . 2. Piesă îngustă de cherestea , folosită la fabricarea lamelor de parchet , a chenarelor de uși , a lambriurilor . 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși . [ Var . : friz s .
FUZELÁJ , fuzelaje , s . n . Parte componentă a avionului sau a planorului , care face legătura între aripi și ampenaje și care poartă încărcătura , postul de pilotaj , comenzile
... FUZÉN , fuzene , s . n . Component
... GERANIÓL s . n . Alcool component
GRANULOZITÁTE , granulozități , s . f . Structura unui material granular din punctul de vedere al repartiției procentuale a granulelor componente după mărimea
GRINDÉI , grindeie , s . n . 1. Una dintre părțile componente ale plugului cu tracțiune animală , care leagă între ele toate celelalte elemente . 2. Grindă mică ( fixată la o construcție de - a curmezișul și
HÉDER , hedere , s . n . Parte componentă a combinelor de cereale , constituită dintr - o platformă care are în față aparatul de tăiere , despărțitoarele de lan , un transportor , rabatorul și mecanismele de acționare ale
IMUNOCHIMÍE s . f . Domeniu interdisciplinar care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor și animalelor capabile să participe la procesele
INCOMPLÉT , - Ă , incompleți , - te , adj . Care nu este complet , întreg ; căruia îi lipsește una sau mai multe dintre părțile sale componente ; cu lipsuri , necomplet . [ Var . : incompléct , - ă
INDÚS , - Ă , induși , - se , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre fenomene fizice ) Care este produs sau influențat de un alt proces fizic cu care evoluează concomitent . 2. S . n . Parte componentă a unui sistem electromagnetic în care se produc tensiunile electromotoare induse de câmpul magnetic al
INTERMODULÁȚIE s . f . ( Fiz . ) Distorsiune a unui semnal electric în cursul transferării lui printr - un circuit , caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinația diverselor componente ale