Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUI
Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 535 pentru ALCĂTUI.
CARP s . n . Grup de opt oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii , articulându - se cu oasele antebrațului și
CÁSCĂ , căști , s . f . 1. Acoperământ pentru cap , făcut din metal , din piele sau din cauciuc și folosit de militari , de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului . 2. Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi , care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice , telefonice
CATAMARÁN , catamarane , s . n . Ambarcație cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire ; pirogă cu două flotoare
CATÉTĂ , catete , s . f . Fiecare dintre cele două laturi care alcătuiesc unghiul drept al unui triunghi
CAZMÁ , cazmale , s . f . 1. Unealtă de săpat pământul , asemănătoare cu lopata , alcătuită dintr - o lamă metalică , ușor concavă , cu muchie ascuțită , fixată la o coadă dreaptă de lemn ; hârleț . 2. ( Reg . ) Târnăcop . 3. Lovituri de cazma ( 1 ,
CEÁRDAȘ , ceardașuri , s . n . Dans național maghiar , alcătuit din două părți : una lentă , iar a doua din ce în ce mai rapidă ; melodie după care se execută acest
CEÁTĂ , cete , s . f . 1. Grup ( neorganizat ) de oameni , adunați de obicei în vederea unui scop comun . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Grup de organizare specială , militară și fiscală , alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești ; pâlc ( 2 ) , stol ( 2 ) ; trupă înarmată și
CELENTERÁT , celenterate , s . n . ( La pl . ) încrengătură de animale inferioare , de obicei marine , care au corpul cu pereții alcătuiți din două straturi de celule și cu o cavitate digestivă în interior ; ( și la sg . ) animal care face parte din această
CELÚLĂ , celule , s . f . 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii , alcătuit din membrană , citoplasmă și nucleu , reprezentând cea mai simplă unitate anatomică . 2. ( În sintagma ) Celulă de partid = ( în trecut ) denumirea organizației de bază a partidului comunist . 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară , în care albinele depun mierea , cresc ouăle , puietul sau depozitează hrana ; alveolă . 4. Încăpere ( strâmtă ) în închisori , unde sunt ținuți arestații sau condamnații . 5. Ansamblu format din aripile ( și fuzelajul ) unui avion . 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice , alăturate și cu aceeași funcție , ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic . Celulă de siloz . 7. ( În telecomunicații ) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie - recepție , în cadrul sistemului de telefonie
CELULÁR , - Ă , celulari , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține celulei ( 1 ) , de natura celulei ; alcătuit din celule . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Regim celular = regim special la care sunt supuși , pe anumite perioade , deținuții în închisori , prin izolare severă în celule ( 4 ) individuale . 3. ( În telecomunicații ; în sintagma ) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie - recepție de mică putere , emițătoare - receptoare de tip releu , fiecare acoperind o celulă ( 7 ) , și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor . Telefon celular = aparat de emisie - recepție , folosit în telefonia celulară ; telefon mobil . II. S . n . Telefon celular , telefon mobil . Nu uita să - ți iei
CELULÓZĂ s . f . Substanță organică din care sunt alcătuiți pereții celulari ai plantelor și care are o largă întrebuințare în industria hârtiei , a lacurilor , a fibrelor artificiale , a maselor plastice