Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTÂMPLARE

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 132 pentru ÎNTÂMPLARE.

NĂPRASNĂ

... NĂPRÁSNĂ , năprasne , s . f . ( Înv . și reg . ) Întâmplare

 

NEȘANSĂ

... NEȘÁNSĂ , neșanse , s . f . Întâmplare

 

NEȘTIRE

... s . f . În neștire ( în loc . adv . ) = a ) fără să - și dea seama , fără a ști cum sau de ce ; la întâmplare ; absent , distrat ; p . ext . involuntar ; b ) fără rost , fără sens , în mod inutil ; c ) fără măsură , fără socoteală ; la nesfârșit . ( Rar ) Din neștire = din nebăgare ...

 

NEFERICIRE

... NEFERICÍRE , nefericiri , s . f . Starea , situația celui nefericit ; nenorocire ; întâmplare

 

NEMIJLOCIT

NEMIJLOCÍT , - Ă , nemijlociți , - te , adj . , adv . ( Care se face ) fără mijlocirea vreunei persoane , fără interpunerea vreunei fapte , întâmplări etc . din afară , pe o cale neocolită , direct . - Ne - +

 

NENOROCIRE

... NENOROCÍRE , nenorociri , s . f . 1. Stare a celui nenorocit ; nefericire , durere , suferință mare . 2. Întâmplare

 

NESTRĂMUTAT

NESTRĂMUTÁT , - Ă , nestrămutați , - te , adj . 1. Care nu se clintește sau nu poate fi mutat din loc , care rămâne fix , stabil ; p . ext . trainic , durabil . 2. Fig . ( Despre oameni și acțiunile lor , despre întâmplări etc . ) Care nu poate fi clintit , schimbat ; statornic , ferm , hotărât . - Ne - +

 

NOROC

... NORÓC , noroace , ( pop . ) s . n . 1. Soartă , ursită , destin ( favorabil ) . 2. Întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni , îndeplinirea unei dorințe etc . ; șansă , baftă . 3. Stare sufletească sau situație în care omul ...

 

NOSTIMADĂ

... NOSTIMÁDĂ , nostimade , s . f . Lucru , întâmplare

 

OCAZIE

... s . f . 1. Situație , împrejurare care provoacă , permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni ; prilej , moment favorabil . 2. ( Concr . ) Mijloc de locomoție , de obicei găsit din întâmplare

 

OCURENȚĂ

... OCURÉNȚĂ , ocurențe , s . f . 1. ( Rar ) Împrejurare , circumstanță , întâmplare , conjunctură . 2. Prezență a unei unități lingvistice într - un text . 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>