Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSĂRCINA

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 125 pentru ÎNSĂRCINA.

PEȘCHEGIU

PEȘCHEGÍU , peșchegii , s . m . Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute

 

PEȘINGIU

PEȘINGÍU , peșingii , s . m . Slujbaș care era însărcinat cu strângerea banilor ( din dări etc . ) . - Peșin + suf . -

 

PERCEPTOR

PERCEPTÓR , perceptori , s . m . ( În trecut ) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale ; agent de percepție . [ Acc . și :

 

PERDEGIU

PERDEGÍU , perdegii , s . m . Slujbăș însărcinat cu pază la ușa de la camera domnitorului sau a înalților demnitari ;

 

PERMANENȚĂ

PERMANÉNȚĂ , permanențe , s . f . 1. Stare , însușire a unui lucru , a unei acțiuni , a unui fenomen care durează fără întrerupere ; ( calitate a ) ceea ce este durabil , permanent ; caracter permanent ; durată lungă a anumitor lucruri , fenomene etc . 2. ( Concr . ) Organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții ( de obicei a celor care lucrează cu

 

PISAR

PISÁR , pisari , s . m . Funcționar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte , documente etc . și care adesea avea și alte sarcini administrative . [ Var . : pisér s .

 

PLĂIEȘ

PLĂIÉȘ , plăieși , s . m . 1. ( În evul mediu ) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte ; grănicer , străjer . 2. Locuitor de la munte ; muntean . [ Pr . : plă - ieș ] - Plai + suf . -

 

POLIȚIE

POLÍȚIE , poliții , s . f . 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor . 2. Local în care se află instalată o poliție ( 1 ) . 3. ( La sg . ; colectiv ) Totalitatea polițiștilor ( 1 ) dintr - o poliție ( 2 ) ; reprezentanții poliției (

 

PONTIF

PONTÍF , pontifi , s . m . ( În Roma antică ) Preot din colegiul sacerdotal suprem , însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți ; p . ext . grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare ; ( astăzi ) înalt demnitar ecleziastic , arhiereu ,

 

POPOTAR

POPOTÁR , popotari , s . m . Militar însărcinat cu administrarea unei popote . - Popotă + suf . -

 

PORTĂREL

PORTĂRÉL , portărei , s . m . 1. Funcționar însărcinat cu executarea unei sentințe judecătorești . 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului ( 2 ) . - Portar + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>