Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru (SE)

 Rezultatele 7921 - 7930 din aproximativ 11500 pentru (SE).

MORĂRIT

... MORĂRÍT s . n . 1. Meseria morarului ; morărie . 2. Operație de măcinare a cerealelor ( sau a altor materiale ) . 3. Impozit care se

 

MORALĂ

... alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege , ci de opinia publică ; etică . 2. Disciplină științifică care se

 

MORALIST

... MORALÍST , - Ă , moraliști , - ste , s . m . și f . 1. Filozof , gânditor , scriitor etc . care se

 

MORDANT

... MORDÁNT , - Ă , mordanți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . ( Rar ; despre note muzicale ) Care se execută printr - un mic ornament melodic , un fel de tril neterminat . 2. S . m . Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile . [ Var . : mordént s ...

 

MORFEM

... MORFÉM , morfeme , s . n . ( Gram . ) Element morfologic ( afix , accent , desinență , alternanță fonetică , cuvânt auxiliar etc . ) cu ajutorul căruia se formează , de la o rădăcină , cuvinte și forme flexionare ; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat ( lexical ...

 

MORFOFIZIOLOGIC

... MORFOFIZIOLÓGIC , - Ă , morfofiziologici , - ce , adj . Care ține de morfofiziologie , privitor la morfofiziologie , care se

 

MORFOFIZIOLOGIE

... MORFOFIZIOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studierea raportului dintre structura celulelor , a țesuturilor sau a organelor și funcțiile lor . [ Pr . : - zi - o - ] - Morfo [ logic ] + fiziologie ...

 

MORFOGENIE

... MORFOGENÍE s . f . Ramură a geomorfologiei care se

 

MORFOLOGIE

... a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuințări ; parte a gramaticii care se

 

MORTAR

... MORTÁR , mortare , s . n . Material de construcție constituit dintr - un amestec de var , nisip , apă , ciment sau ipsos etc . , care se

 

MORTIER

... MORTIÉR , mortiere , s . n . ( Mil . ) Gură de foc de calibru mare sau mijlociu , cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare , cu care se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>