Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMALE

 Rezultatele 781 - 790 din aproximativ 1252 pentru ANIMALE.

MICROFAUNĂ

MICROFÁUNĂ , microfaune , s . f . Totalitatea animalelor microscopice de pe glob , dintr - o regiune sau dintr - un spațiu restrâns . [ Pr . : - fa - u - ] - Micro ^1 +

 

MICROORGANISM

MICROORGANÍSM , microorganisme , s . n . Nume dat organismelor microscopice vegetale sau animale ; [ Pr . : - cro -

 

MICROTIDĂ

... MICROTÍDĂ , microtide , s . f . ( La pl . ) Familie de rozătoare din care face parte șoarecele de câmp ; ( și la sg . ) animal

 

MIGRAȚIUNE

MIGRAȚIÚNE , migrațiuni , s . f . 1. Deplasare în masă a unor triburi sau a unor populații de pe un teritoriu pe altul , determinată de factori economici , sociali , politici sau naturali ; migrare . 2. Deplasare în masă a unor animale dintr - o regiune într - alta , în vederea reproducerii , a căutării de hrană etc . ; migrare . 3. ( În sintagmele ) Migrațiunea petrolului ( sau țițeiului ) = proces de deplasare a petrolului și a gazelor asociate din zăcământul în care au luat naștere în roci , în zone subterane străine . [ Pr : - ți - u - . - Var . : migráție s .

 

MIMETISM

MIMETÍSM s . n . Însușire dobândită de unele animale în cursul selecției naturale , de a avea ori de a lua culoarea sau forma unor obiecte din mediul înconjurător ( pentru a se confunda cu acestea și a nu fi recunoscute de

 

MIORLĂIT

MIORLĂÍT^2 , - Ă , miorlăiți , - te , adj . ( Despre pisici ) Care miorlăie ; miorlăitor . V. miorlăi . MIORLĂÍT^1 , miorlăituri , s . n . Faptul de a ( se ) miorlăi ; sunet caracteristic scos de pisică ; miorlăială , miorlăitură ; p . gener . sunet asemănător scos de alte animale sau de om . V.

 

MIRMECOFAG

MIRMECOFÁG , - Ă , mirmecofagi , - ge , adj . ( Zool . ; despre animale ) Care se hrănește cu

 

MIRMECOFIL

... adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . f . ( Plantă ) pe care trăiesc furnici sau care este polenizată de către furnici . 2. Adj . , s . m . ( Animal

 

MIROS

MIRÓS , mirosuri , ( 1 , 2 ) ( 3 ) miroase , s . n . l . Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale , prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori ; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații ; olfacție . 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri ; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații ; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv . 3. ( Mai ales la pl . ) Condiment , mirodenie . [ Acc . și :

 

MISTACOCET

... Ă , mistacoceți , - te , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . ( Pește ) fără dinți . 2. S . n . ( La pl . ) Specie de cetacee asemănătoare balenei ; ( și la sg . ) animal

 

MISTREȚ

... MISTRÉȚ , - EÁȚĂ , mistreți , - e , adj . I. ( În sintagma ) Porc mistreț ( și substantivat , m . ) = animal sălbatic cu corpul masiv , acoperit cu păr aspru , negru - sur , cu greabănul înalt , capul mare , terminat cu bot alungit , cu ochii mici și cu caninii ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>