Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 7771 - 7780 din aproximativ 8917 pentru UN.
... mișcare bruscă , și a reveni în același loc ; a sălta . 2. A se deplasa , a trece dintr - un loc în altul prin salturi . 3. A trece peste ceva printr - o săritură ; a escalada . 4. A se ridica ...
SĂRITÓR , - OÁRE , săritori , - oare , adj . , subst . I. Adj . 1. Care sare . 2. Care se grăbește ( să facă ceva ) ; care intervine grabnic într - o acțiune . 3. ( Despre lucruri ) Care se ridică brusc în sus , de obicei sub impulsul unei forțe exterioare . II. Subst . 1. S . f . ( Înv . ) Cascadă . 2. S . m . și f . Sportiv care participă la probe de sărituri . - Sări + suf . -
... SA , săi , sale , pron . pos . , adj . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " când este pronume , când stă , ca adjectiv , pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt ) 1. Pron . pos . ( Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește ...
SABLÁ , sablez , vb . I . Tranz . A curăța , a netezi sau a face să devină mată suprafața pieselor metalice cu ajutorul unui jet de nisip împroșcat cu aer
SABLÁT , - Ă , sablați , - te , adj . ( Despre suprafața unor piese metalice ) Curățat , netezit prin sablare . - V.
SABÓRD , saborduri , s . n . Deschizătură în pereții laterali ai unei nave , folosită mai ales pentru scurgerea apei acumulate pe puntea superioară și pentru operațiile de încărcare și de
... SABRETÁȘ , sabretașe , s . n . Un
SÁBUR s . n . Substanță solidă cu miros plăcut și cu gust amar , extrasă din frunzele unor specii de aloe , întrebuințată în
SACRALIZÁ , sacralizéz , vb . I . Tranz . ( Rar ) A atribui caracter sacru unui lucru
SACRIFICÁ , sacrífic , vb . I . 1. Tranz . și refl . A renunța la ceva sau la cineva pe baza unor considerente care cer ca altceva sau altcineva să aibă întâietate . 2. Tranz . A ucide animale în scopuri științifice sau
SACRIFÍCIU , sacrificii , s . n . 1. Renunțare voluntară la ceva ( prețios sau considerat ca atare ) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva ; jertfă . 2. Ofrandă rituală adusă unei divinități , în cadrul căreia se jertfește o ființă ;