Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 7731 - 7740 din aproximativ 8917 pentru UN.

ROTAPRINT

... ROTAPRÍNT , rotaprinturi , s . n . Mașină de imprimat de format mic , cu un

 

ROTARE

ROTÁRE , rotări , s . f . Exercițiu de gimnastică , de patinaj artistic , de săritură în apă etc . , constând din executarea unei mișcări circulare de 360 de grade a corpului . - V.

 

ROTOCOL

ROTOCÓL , - OÁLĂ , rotocoli , - oale , s . n . , adj . ( Pop . ) 1. S . n . Imagine , contur , figură sau corp în formă de disc , de cerc sau de inel . 2. S . n . Mișcare circulară ; rotire , învârtire . 3. Adj . Care are forma unui cerc ; rotund . [ Var . : rotogól , - oálă adj . , s . n . ] - Roată +

 

ROTONDĂ

ROTÓNDĂ , rotonde , s . f . Sală mare , circulară , înglobată unei construcții , având acoperișul în formă de cupolă , folosită mai ales ca sală de expoziție , sală de sport

 

ROTUNJI

ROTUNJÍ , rotunjésc , vb . IV . 1. Tranz . A face rotund , a da unui obiect formă rotundă . 2. Refl . A căpăta forma rotundă , a se îngrașă , a se împlini . 3. Tranz . ( Adesea fig . ) A completa ; a întregi , a

 

ROXOLAN

ROXOLÁN , - Ă , roxolani , - e , s . m . și f . ( La pl . ) Nume dat unor triburi sarmatice existente la începutul secolului I la răsărit de Prut , care au atacat provincia romană Moesia , au fost aliați cu Decebal în timpul campaniei romane împotriva statului dac ( 101 - 102 ) și au fost supuși de goți la mijlocul sec . III ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte din aceste

 

RUAJ

RUÁJ , ruaje , s . n . Totalitatea roților unei mașini . [ Pr . : ru -

 

RUBATO

RUBÁTO s . n . , adv . ( Muz . ) 1. S . n . Executare liberă din punct de vedere ritmic ( potrivit înțelesului cuvintelor din text ) , în scopul obținerii unei mai mari expresivități . 2. Adv . În modul de executare descris mai sus . - Cuv .

 

RUBIA

RUBIÁ , rubiele , s . f . Numele unei monede turcești de aur , emisă spre sfârșitul evului mediu , care a circulat în țările române în prima jumătate a sec .

 

RUDAR

RUDÁR , rudari , s . m . Denumire dată , în țările românești , unor lucrători ( țigani ) care confecționau obiecte din lemn ; p . ext . meșter țigan care lucrează din lemn albii , linguri , fuse

 

RUF

RUF , rufuri , s . n . Construcție deasupra punții superioare a unei nave , extinsă numai pe o porțiune a ei , în care sunt amenajate , de obicei , locuințele

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>