Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL

 Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 1409 pentru LOCUL.

LEGĂTURĂ

... stabilit și menținut între diferite persoane , instituții , state etc . 4. ( Înv . ) Acord , înțelegere , convenție . 5. Concordanță între părțile unei expuneri , ale unei argumentări . 6. ( În loc

 

LEVANTIN

LEVANTÍN , - Ă , levantini , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte din populația de bază a Levantului sau era originară de acolo ; p . restr . negustor originar din aceste locuri . 2. Adj . Care aparține Levantului sau populației lui , privitor la Levant sau la populația lui , specific

 

LEZARDĂ

LEZÁRDĂ , lezarde , s . f . Un fel de panglică folosită în tapițerie , pentru acoperirea locului de prindere al tapiseriei (

 

LILIAC

LILIÁC^2 , lilieci , s . m . Animal mamifer insectivor , asemănător cu șoarecele , cu aripi adaptate la zbor , formate dintr - o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada , și care trăiește prin locuri întunecoase , de unde iese numai noaptea ( Plecotus auritus și Nyctalus noctula ) . [ Pr . : - li - ac ] LILIÁC^1 , lilieci , s . m . Arbust înalt cu frunze ovale , cu flori plăcut mirositoare , albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru - violet , crescute în formă de buchete , cultivat ca plantă ornamentală ; iorgovan , mălin ( Syringa

 

LIMBA

LIMBÁ , limbez , vb . I . Tranz . A descărca o navă pentru a - i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai

 

LIMBARIȚĂ

LIMBÁRIȚĂ , limbarițe , s . f . 1. Plantă cu tulpina dreaptă , ramificată , cu flori mici , albe sau trandafirii , care crește prin locuri umede ( Alisma plantago - aquatica ) . 2. Fig . ( Fam . ) Tendință , înclinație de a vorbi mult ( și fără rost ) , de a flecări , de a trăncăni . - limbă + suf . -

 

LIMITĂ

LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .

 

LIMPEZIȘ

... LIMPEZÍȘ , limpezișuri , s . n . ( Rar ) 1. Întindere de apă limpede . 2. Suprafață de teren netedă , lipsită de vegetație ; loc

 

LINIE

... liniuță . 4. Riglă . 5. Unitate de măsură de lungime folosită în țările românești , egală cu a zecea parte dintr - un deget . 6. ( În loc . ) În linie = în șir drept , în rând , în aliniere . 7. ( Livr . ) Rând de cuvinte într - o pagină scrisă . 8. Succesiune , serie a strămoșilor ...

 

LIOP

... LIOP interj . Cuvânt care imită sunetul produs de un lucru ud care se lipește de ceva sau de un corp care cade pe un loc

 

LIPCĂ

... Reg . ; în expr . ) ( sau a ședea etc . ) lipcă ( undeva ) = a sta undeva neclintit , a nu se mișca ( dintr - un loc ) , stingherind pe cineva . A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe lângă cineva . A se ține lipcă ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>