Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARAT

 Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 1835 pentru ARAT.

FRUNTAȘ

FRUNTÁȘ , - Ă , fruntași , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este în frunte într - un domeniu de activitate și care poate servi de exemplu . 2. S . m . și f . Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal ; persoană care are acest grad . - Frunte + suf . -

 

FUGĂTOR

FUGĂTÓR , - OÁRE , fugători , - oare , adj . ( Rar ) 1. Care fuge mult sau repede . 2. Care trece repede , care are o existență efemeră . - Fugi + suf . -

 

FUGOS

FUGÓS , - OÁSĂ , fugoși , - oase , adj . ( Franțuzism , rar ) Care are o fire iute ; aprig ,

 

FUNCȚIONALISM

FUNCȚIONALÍSM s . n . Curent în arhitectura secolului al XX - lea , care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție , astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă . [ Pr . : - ți -

 

FURCAR

FURCÁR , furcari , s . m . Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă ( 1 ) . - Furcă + suf . -

 

FURCUȚĂ

FURCÚȚĂ , furcuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui furcă ; furchiță . 2. ( Reg . ) Furculiță ( 1 ) . 3. Partea cornoasă a copitei la cal , de forma unei piramide culcate cu vârful înainte , care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile . - Furcă + suf . -

 

FUSIFORM

FUSIFÓRM , - Ă , fusiformi , - e , adj . Care are formă de fus ^1 ( I 1 ) . [ Var . : fuzifórm , - ă

 

GÂRBOV

GÂRBOV , - Ă , gârbovi , - e , adj . ( Despre oameni ) Care are spinarea încovoiată ( de bătrânețe ) ;

 

GÂRNIȚĂ

GÂRNIȚĂ , gârnițe , s . f . Arbore înrudit cu stejarul , cu tulpina dreaptă , a cărei scoarță are la exterior un strat solzos , cu frunze mari , lungi , fără pețiol ( Quercus frainetto ) . [ Var . : gârneáță s .

 

GĂLBUI

GĂLBÚI , - ÚIE , gălbui , adj . Care are o culoare apropiată de galben ; gălbenatic , gălbeniu , gălbiu . - Galben + suf . -

 

GĂURIT

GĂURÍT^2 , - Ă , găuriți , - te , adj . Care are una sau mai multe găuri , prevăzut cu una sau mai multe găuri ; în care s - a făcut o gaură ; care e plin de găuri ; perforat ^2 , bortelit , bortit . V. găuri . GĂURÍT^1 s . n . Găurire . [ Pr . : gă - u - ] - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>