Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 7651 - 7660 din aproximativ 8917 pentru UN.

RETROVERSIUNE

RETROVERSIÚNE^2 s . f . v . retroversie . RETROVERSIÚNE^1 , retroversiuni , s . f . Traducere din nou a unui text în limba din care a fost

 

RETUR

RETÚR , retururi , s . n . 1. Întoarcere , revenire ( în punctul de plecare ) . 2. ( Sport ) Denumire dată duratei unei competiții la care participă mai multe echipe care , după ce s - au întrecut o dată fiecare , se întâlnesc încă o dată , în revanșă . 3. ( Tehn . ) Conductă de întoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr - o instalație de încălzire , respectiv de răcire , după ce acesta a trecut prin instalație și a cedat sau a preluat

 

REUNIUNE

REUNIÚNE , reuniuni , s . f . 1. Întâlnire a unui grup de persoane , întrunire , adunare . 2. ( Înv . ) Asociație , societate . [ Pr . : re - u - ni -

 

REVER

REVÉR , revere , s . n . Parte răsfrântă a unei haine , în prelungirea gulerului , de o parte și de alta a

 

REVOCA

... REVOCÁ , revóc , vb . I . Tranz . 1. A anula , a abroga , a contramanda un decret , un ordin , o dispoziție . 2. A scoate dintr - o funcție publică , în baza unui drept legal , pe cineva care a fost numit ...

 

REVOCABILITATE

REVOCABILITÁTE s . f . 1. Posibilitate de retragere a mandatului încredințat unei persoane de către cei ce au ales - o . 2. Calitate a anumitor acte de a putea fi retrase , anulate , de către cei ce le - au

 

REVOCARE

... voință a persoanei care l - a făcut . 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într - un

 

REVOLUTIV

REVOLUTÍV , - Ă , revolutivi , - e , adj . Care se referă la mișcarea unui

 

REVULSIE

... Metodă de tratament care constă în aplicarea pe piele a unor substanțe care provoacă deplasarea spre piele a sângelui stagnat într - un

 

REZERVAȚIE

REZERVÁȚIE , rezervații , s . f . 1. ( Adesea urmat de determinarea " naturală " ) Teritoriu ocrotit prin lege , pe care nu se pot face transformări , deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante , animale , minereuri sau formații geologice rare , care prezintă importanță din punct de vedere științific . 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populația de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui

 

REZERVATAR

REZERVATÁR , - Ă , rezervatari , - e , adj . , subst . 1. Adj . , s . m . și f . ( Moștenitor ) care se bucură de rezervă succesorală . 2. Adj . , s . n . ( Stat ) care formulează o rezervă la încheierea unui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>