Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTĂ

 Rezultatele 751 - 760 din aproximativ 933 pentru ALTĂ.

ROBOTI

... vb . IV . Intranz . 1. A munci din greu . 2. A face treburi mărunte pe lângă gospodărie , trecând de la una la alta

 

ROGATORIE

ROGATÓRIE , rogatorii , adj . Comisie rogatorie ( În sintagma ) = cerere adresată de o instanță judiciară cu sediul într - o anumită localitate ori țară către un organ de jurisdicție cu sediul în altă localitate ori țară , pentru obținerea unor dovezi

 

RONDO

RONDÓ , rondouri , s . n . Piesă muzicală instrumentală cu caracter vioi , a cărei temă principală revine periodic în cursul piesei , alternând cu diferite alte teme ( episoade sau

 

ROSTUI

... de infiltrație . 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut . 5. A bate , de o parte și de alta

 

ROTĂRIE

ROTĂRÍE^2 , rotării , s . f . Obiecte făcute de rotar . - Roată + suf . - ărie . ROTĂRÍE^1 , rotării , s . f . 1. Meseria rotarului ; rotărit . 2. Atelier în care se confecționează și se repară roți și alte obiecte de rotărie ^1 . 3. Atelier în care se revizuiesc , se repară și se confecționează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată . - Rotar + suf . -

 

ROTAT

ROTÁT , - Ă , rotați , - te , adj . 1. Care are formă de roată , rotund ; înfoiat ; întins în formă de roată . 2. ( Despre părul calului ; p . ext . despre cai ) Cu pete de altă culoare decât restul părului . - Roată + suf . -

 

RUDĂ

RÚDĂ^2 , rude , s . f . ( Reg . ) 1. Prăjină , par , drug . 2. Oiște , proțap . RÚDĂ^1 , rude , s . f . 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane , unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță ; rudenie ( 2 ) , rubedenie . 2. ( Pop . ) Soi , sămânță de animale sau de

 

SÂMBRAȘ

... SÂMBRÁȘ , sâmbrași , s . m . ( Înv . și reg . ) Persoană care se însoțește cu alta

 

SĂPĂTURĂ

SĂPĂTÚRĂ , săpături , s . f . 1. Săpat . 2. ( Concr . ) Groapă , adâncitură făcută în pământ cu sapa ^1 sau cu alte unelte ori mașini de săpat . - Săpa + suf . -

 

SĂPA

SĂPÁ , sap , vb . I . Tranz . 1. A lucra , a fărâmița cu sapa ^1 ( sau cu cazmaua ) pământul ( pentru a însămânța , a prăși etc . ) . 2. A face cu sapa ^1 ( sau cu alt instrument ) o adâncitură , o groapă , un șanț în pământ . 3. A scoate cu sapa ^1 ceva din pământ . 4. A scobi , a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava . 5. ( Despre ape , ploi și alte elemente ale naturii ) A roade , a mânca , a măcina ( surpând ) ; a ruina , a dărâma , a

 

SALAHOR

SALAHÓR , salahori , s . m . Muncitor necalificat , plătit cu ziua , care lucrează mai ales la construcții de case , de șosele etc . , ( în trecut ) țăran scutit de dări , pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești , întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele . [ Var . : ( pop . ) salaór s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>