Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 7471 - 7480 din aproximativ 8917 pentru UN.
RADIOGHIDÁJ , radioghidaje , s . n . Dirijare de la distanță , prin mijloace radiotehnice , a unui vehicul . [ Pr . : - di -
RADIOGONIOMETRÁ , radiogoniometrez , vb . I . Tranz . A determina direcția unui radioemițător prin radiogoniometrie . [ Pr . : - di - o - go - ni -
RADIOLOGÍE s . f . Ramură a medicinii care se ocupă cu examinarea corpului omenesc cu ajutorul razelor X și ? și cu aplicarea lor în precizarea diagnosticului și în terapeutica unor boli . [ Pr . : - di -
RADIOMANOMETRÍE s . f . Radiomanometrie biliară ( Med . ; în sintagma ) = metodă de examinare a căilor biliare , în cursul unei operații sau după efectuarea ei , prin cercetarea morfologiei și presiunilor manometrice ale acestora . [ Pr . : - di -
RADIOMÉTRIC , - Ă , radiometrici , - ce , adj . 1. Care aparține radiometrului , privitor la radiometru . 2. ( Fiz . ; în sintagma ) Efect radiometric = creștere a presiunii aerului pe suprafața unui corp iluminat datorită încălzirii locale a corpului și a aerului , produsă de energia luminii absorbite de corp . [ Pr . : - di -
RADIOMETRÍE , radiometrii , s . f . ( Fiz . ) Măsurare a intensității unei radiații . [ Pr . : - di -
RADIONECRÓZĂ , radionecroze , s . f . ( Med . ) Necroză a unui țesut produsă de o doză excesivă de radiații ionizate . [ Pr . : - di -
RADIONEVRÍTĂ , radionevrite , s . f . ( Med . ) Nevrită cauzată de acțiunea razelor radioactive asupra unui nerv . [ Pr . : - di -
... RADIOOPÁC , - Ă , radioopaci , - ce , adj . ( Fiz . ; despre unele substanțe ) Care împiedică trecerea radiațiilor printr - un
RADIOPROTECTÓR , - OÁRE , radioprotectori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care protejează de acțiunea nocivă a unor radiații . 2. S . f . ( În sintagma ) Radioprotectoare chimică = substanță chimică neutralizantă , în anumite limite , a efectului energiei radiante asupra organismului . [ Pr . : - di -
RADIORECÉPȚIE , radiorecepții , s . f . Recepție a unei radioemisiuni , folosită în telecomunicații . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^1 - +