Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 7431 - 7440 din aproximativ 8917 pentru UN.
... RĂZĂTÚRĂ , răzături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) rade ; bărbierit . 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras ; ștersătură făcută cu guma pe hârtie . 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect . [ Var . : răsătúră s ...
RĂZEȘÍE , răzeșii , s . f . ( Reg . ) Proprietate a unui răzeș . 2. Stare socială a răzeșului . - Răzeș + suf . -
RĂZGÂNDÍ , răzgândesc , vb . IV . Refl . 1. A - și schimba gândul , părerea sau hotărârea , a reveni asupra unei hotărâri luate . 2. ( În legătură cu " a se gândi " ) A reflecta bine , a chibzui îndelung . - Răz - +
RĂZJUDECÁ , răzjúdec , vb . I . Tranz . A supune în repetate rânduri judecății , a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme . - Răz - +
RĂZLÓG , răzlogi , s . m . ( Reg . ) Despicătură lungă din trunchiul unui copac , întrebuințată la facerea
... RĂZUÍT , - Ă , răzuiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) De pe suprafața căruia s - a îndepărtat un
RĂZUITÓR , - OÁRE , răzuitoare , ( 1 ) s . n . răzuitori , ( 2 , 3 ) s . f . 1. S . n . Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal . 2. S . f . Răzătoare . 3. S . f . Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte ( pentru a le
RÁȚĂ , rațe , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice , înotătoare , cu ciocul lat și turtit , cu trunchiul scurt și îndesat , și cu picioarele scurte , deplasate în partea posterioară a trunchiului ( Anas ) . 2. Urinal . 3. ( Art . ) Numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest
RAȚIONALIZÁT , - Ă , raționalizați , - te , adj . Supus unui consum dirijat după norme dinainte stabilite . [ Pr . : - ți - o - ] - V.
RAȚIONAMÉNT , raționamente , s . n . Înlănțuire logică de judecăți , care duce la o concluzie ; p . ext . șir de argumente de care se servește cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a - și susține punctul de vedere . [ Pr . : - ți -
RABATÁ , rabatez , vb . I . Tranz . ( Mat . ) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii . 2. A lăsa în jos ; a îndoi , a plia . [ Var . : rabáte vb .