Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OSUL

 Rezultatele 741 - 750 din aproximativ 970 pentru OSUL.

OSIȘOR

... OSIȘÓR , osișoare , s . n . Oscior . - Os

 

OSTEALGIE

OSTEALGÍE , ostealgii , s . f . Durere de oase . [ Pr . : - te -

 

OSTEITĂ

... OSTEÍTĂ , osteite , s . f . Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a unui os

 

OSTENICIOS

OSTENICIÓS , - OÁSĂ , ostenicioși , - oase , adj . ( Înv . și reg . ) Obositor , istovitor ; anevoios , dificil . - Osteni + suf . -

 

OSTEOCLAZIE

OSTEOCLAZÍE , osteoclazii , s . f . 1. Operație chirurgicală care necesită sfărâmarea anumitor oase . 2. ( Biol . ) Proces lent de resorbție osoasă datorită osteoclastelor . [ Pr . : - te -

 

OSTEOFIBROZĂ

OSTEOFIBRÓZĂ , osteofibroze , s . f . Boală a animalelor care se manifestă prin îngroșarea și deformarea oaselor capului și ale membrelor , în urma demineralizării acestora . [ Pr . : - te -

 

OSTEOFLEBITĂ

OSTEOFLEBÍTĂ , osteoflebite , s . f . ( Med . ) Inflamație a venelor din interiorul oaselor . [ Pr . : - te -

 

OSTEOID

OSTEOÍD , - Ă , osteoizi , - de , adj . Care este asemănător structurii , naturii osului . [ Pr . : - te - o -

 

OSTEOLIT

... OSTEOLÍT , osteoliți , s . m . Os

 

OSTEOLOGIE

OSTEOLOGÍE s . f . Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor . [ Pr . : - te -

 

OSTEOMALACIE

OSTEOMALACÍE , osteomalacii , s . f . Formă de decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă . [ Pr . : - te -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>