Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 1

 Rezultatele 7371 - 7380 din aproximativ 15906 pentru 1.

DISPOZITIV

... DISPOZITÍV , dispozitive , s . n . 1. Ansamblu de piese legate între ele într - un anumit fel ( de obicei imobil ) și care îndeplinește o funcție bine determinată într - un sistem tehnic . 2 ...

 

DISPUNE

... DISPÚNE , dispún , vb . III . 1. Tranz . A hotărî , a decide ; a ordona . 2. Intranz . A avea la dispoziție , a avea ...

 

DISPUTĂ

... DISPÚTĂ , dispute , s . f . 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane ; controversă ; p . ext . ceartă . 2. Luptă pentru întâietate , pentru tranșarea în favoarea ...

 

DISPUTA

... DISPUTÁ , dispút , vb . I . 1. Tranz . ( Despre persoane , grupări sau colectivități ; construit cu dativul pronumelui ) A lupta pentru dobândirea unui lucru , pentru întâietate , a fi în ...

 

DISTANȚĂ

... DISTÁNȚĂ , distanțe , s . f . 1

 

DISTANȚA

... DISTANȚÁ , distanțéz , vb . I . 1. Tranz . A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri ; a rări . 2. Refl . A se ...

 

DISTANȚIER

... DISTANȚIÉR , distanțiere , s . n . 1. Piesă care are funcțiunea de a menține distanța reglementară dintre două piese , două elemente etc . 2. Instrument care servește la măsurarea distanțelor mici ...

 

DISTILATOR

... DISTILATÓR , - OÁRE , distilatori , - oare , subst . 1

 

DISTINCȚIE

... DISTÍNCȚIE , distincții , s . f . 1. Deosebire , diferență . A face distincție . Fără distincție . 2. Finețe , eleganță în înfățișare și comportări . 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane ...

 

DISTINCT

... DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1

 

DISTINGE

... DISTÍNGE , disting , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice . 2. Refl . A se remarca , a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>