Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTA
Rezultatele 731 - 740 din aproximativ 955 pentru PLANTA.
... PUTREGÁI , putregaiuri , s . n . 1. Lemn sau plantă putredă ; p . ext . masă de materie vegetală descompusă ; putreziciune , putrejune . 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci . 3. Fig . Ceea ce este ...
RĂȘÍNĂ , rășini , s . f . Nume generic dat unor substanțe lipicioase , inflamabile , secretate de diferite plante , mai ales conifere , sau produse pe cale
RĂCHITÁN , răchitani , s . m . Numele a două plante cu flori roșii - purpurii așezate la vârful tulpinilor și al ramurilor , la una în spice mari și dese ( Lythrum salicaria ) , la cealaltă în spice lungi și subțiri ( Lythrum virgatum ) . - Răchită + suf . -
RĂGĂLÍE , răgălii , s . f . ( Reg . ) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare , care servește ca ascunzătoare pentru pești ; p . gener . îngrămădire de lemne , bușteni , crengi etc . aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare , formând un fel de
RĂSĂRÍ , răsár , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre aștri ; la pers . 3 ) A apărea pe cer , a se ivi la orizont . 2. ( Despre plante ; la pers . 3 ; adesea fig . ) A încolți , a ieși din pământ . 3. A se ivi ( din depărtare ) , a apărea ( pe neașteptate ) . 4. A ieși în evidență , a se ridica deasupra celor dimprejur . 5. ( Despre copii ) A crește . 6. ( Înv . ) A se ridica , a sări brusc ( în picioare ) ; a
RĂSĂRÍT^2 , - Ă , răsăriți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care a ieșit din pământ ; încolțit ^2 . 2. Care depășește măsura comună , obișnuită ; fig . mai deosebit , mai de seamă ; valoros . - RĂSĂRÍT^1 , răsărituri , s . n . 1. Faptul de a răsări . 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele ; est . 3. Țară , ținut așezat în direcția răsăritului ( 2 ) față de un punct de reper dat ; orient ; ( colectiv ) popoarele dintr - un astfel de ținut sau dintr - o astfel de
RĂSTÁV , răstavuri , s . n . I. ( Reg . ) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante . 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături . II. Șină de fier dințată , care servește la fixarea formelor tipografice în rame . [ Var . : ristáv s . n . ] - Et .
RĂSUCÍRE , răsuciri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) răsuci și rezultatul ei ; răsuceală . 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare , care face ca suprafața lor să devină elicoidală . 3. ( Bot . ; în sintagma ) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului , a tutunului și a pătlăgelelor roșii , manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a
RABATÓR , rabatoare , s . n . Organ al unor mașini agricole care are rolul de a susține plantele în timpul tăierii și de a le apleca pe platforma
RADICÁȚIE s . f . Dispoziție a rădăcinilor unei
RADICÁNT , - Ă , radicanți , - te , adj . ( Despre tulpini ) Care are capacitatea de a emite rădăcini ; ( despre plante ) agățător prin rădăcini