Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TIMPUL

 Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 936 pentru TIMPUL.

RADIOFICA

RADIOFICÁ vb . I . Tranz . ( Folosit numai la timpurile compuse sau trecute ) . A instala în orașe și în sate posturi de radioficație , a efectua o radioficare . [ Pr . : - di -

 

RADIOPROIECTOR

RADIOPROIECTÓR , radioproiectoare , s . n . Instalație ( înglobând un radiolocator și un proiector ) destinată să descopere și să lumineze țintele aeriene în timpul nopții . [ Pr . : - di - o - pro - iec - ] - Radio ^2 +

 

RAGADĂ

RAGÁDĂ , ragade s . f . Rană superficială de formă liniară care se formează pe piele la colțul gurii , la nări , la anus sau pe mamelon în timpul

 

RAMAZAN

RAMAZÁN s . n . 1. A noua lună a anului musulman ; postul cel mare , cu o durată de o lună , în timpul căruia musulmanii postesc de la răsăritul până la apusul Soarelui ; p . gener . post . 2. ( Fam . )

 

RANDAMENT

... randamente , s . n . Capacitate de producție a unui muncitor , a unei mașini , a unui utilaj într - o unitate de timp

 

RAR

... de altele decât de obicei . Pânză rară . 3. ( Adesea adverbial ) Care se petrece , se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într - un timp mai lung decât cel obișnuit ; care se desfășoară într - un ritm lent . 4. ( Adesea adverbial ) Care este puțin numeros , care se găsește numai în puține ...

 

RAREORI

... RÁREORI adv . Câteodată , uneori , nu prea des ( în timp

 

REȘUTĂ

REȘÚTĂ , reșute , s . f . ( Med . ) Reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței ; recidivă ,

 

RECARBURA

RECARBURÁ , recarburez , vb . I . Tranz . A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita

 

REFUGIU

... REFÚGIU , refugii , s . n . 1. Faptul de a se refugia ; timp petrecut ca refugiat într - un anumit loc . 2. Loc de scăpare , de adăpostire în fața unei primejdii sau a unei neplăceri ; adăpost , azil ...

 

REGENȚĂ

REGÉNȚĂ , regente , s . f . 1. Guvernare provizorie , exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minoratului , absenței sau bolii unui monarh ; perioadă cât durează această guvernare : persoanele ( sau persoana ) care guvernează în această perioadă . 2. Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec . XVIII , caracterizat prin suplețea , grația și delicatețea elementelor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>