Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNTEȚI
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 5852 pentru SUNTEȚI.
SINCRETÍSM , sincretisme , s . n . 1. Îmbinare de elemente eterogene aparținând unor arte diferite ( literatură , muzică , dans etc . ) , caracteristică folclorului și mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii , când diferitele arte nu erau încă diferențiate . 2. ( Fil . ) Amestec de doctrine filozofice și religii diferite și contradictorii care au fost reunite în mod forțat ( ignorându - se deosebirile dintre
SINCRONOSCÓP , sincronoscoape , s . n . 1. Instrument folosit pentru a indica dacă două fenomene periodice sunt sincrone . 2. Instrument folosit pentru determinarea momentului în care a fost realizată sincronizarea a două tensiuni electrice
SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,
SINGURÁTIC , - Ă , singuratici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ) Care trăiește departe de alte persoane , izolat de societate ; retras , singur ( 1 ) ; ( despre manifestările oamenilor ) propriu , caracteristic pentru un om singuratic ( 1 ) , de om singuratic . 2. ( Despre lucruri , așezări omenești etc . ) Care este izolat , care este departe de alte așezări omenești etc . ; solitar ; p . ext . liniștit . O căsuță singuratică . 3. ( Gram . ; înv . ; și substantivat , n . ) Singular ( 1 ) . [ Var . : singurátec , - ă adj . ] - Singur + suf . -
... SOBRIETÁTE s . f . 1. Însușirea de a fi sobru ; simplitate , concizie , austeritate ( în aspect , în felul de a fi ) . 2. Cumpătare , moderație în felul de a mânca , de a bea , de a se îmbrăca etc . [ Pr . : - bri - e ...
SOLÚȚIE , soluții , s . f . 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice ( dintre care una este de obicei lichidă ) dispersate la scară moleculară în diverse proporții . 2. Operație mintală care , analizând o pluralitate , o complexitate de elemente care se întrepătrund , rezolvă o dificultate , o problemă teoretică sau practică ; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate ; mod de a rezolva o dificultate , o problemă . 3. ( În sintagma ) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității ; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue . [ Var . : ( înv . ) soluțiúne s .
SONÓR , - Ă , sonori , - e , adj . 1. Care produce , prin vibrare , sunete ( puternice ) ; care răsună sau face să răsune . 2. ( Adesea adverbial ) Care are un sunet plăcut , armonios ( și pătrunzător ) . 3. Care amplifică sunetele , care are rezonanță . 4. ( Despre consoane ) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale , glota fiind închisă ; fonic . 5. ( Despre filme cinematografice ) Însoțit de vorbire și de muzică . 6. Fig . Important , cu răsunet , renumit ; p . ext . pretențios ,
... în jos . 3. Intranz . ( Înv . și pop . ; în expr . ) A spânzura de . . . ( sau de la . . . ) = a depinde de . . . , a fi condiționat de . . . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A cheltui o sumă de bani ( fără rost , pe lucruri care nu sunt strict necesare ) . - Probabil lat ...
SPALIÉR , spaliere , s . n . 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse , orizontal și paralel , fire de sârma zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om . 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem , formând un fel de perete de verdeață de - a lungul unei alei . 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă , fixat de perete . [ Pr . : - li -
SPECIÁL , - Ă , speciali , - e , adj . Care se deosebește de alte lucruri asemănătoare prin trăsături care îi sunt proprii ; care se află numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri ; ( adesea adverbial ) care este făcut , destinat , rezervat pentru a corespunde unui anumit scop ; p . ext . ieșit din comun , deosebit de bun , de valoros ;
SPIRITUALÍSM s . n . Doctrină filozofică , opusă materialismului , care consideră că factorul de bază al Universului este spiritul ( materia fiind un simplu produs al spiritului ) sau că spiritul există independent de materie . V. idealism . [ Pr . : - tu -