Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEI
Rezultatele 721 - 730 din aproximativ 1012 pentru CEI.
PONT ^2 , ponturi , s . n . I. 1. ( Fam . ) Aluzie răutăcioasă , ironie , împunsătură . 2. ( În limbajul jucătorilor de cărți ) Numele uneia dintre cărțile de joc ( considerată de obicei cu cea mai mare valoare ) ; p . ext . prilej favorabil ( la joc ) . II. ( Înv . ) 1. Punct ( în spațiu sau în timp ) ; limită . 2. Articol , paragraf dintr - o lege , dintr - un statut , dintr - o convenție ; p . ext . legea , statutul etc . respectiv . 3. Problemă sau parte a unei probleme în discuție ; idee , principiu care stă la baza unei discuții ; punct . PONT ^1 , ponți , s . m . ( La unele jocuri de noroc ) Pontator ^
POPÍC , popice , s . n . 1. ( La pl . ) Joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice , fasonate la strung și așezate într - o anumită ordine , jucătorii urmărind să răstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță , cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab ; ( și la sg . ) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului . 2. Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor . [ Var . : ( reg . ) popícă s . f . ] - Pop ^1 + suf . -
POPLÍN , poplinuri , s . n . Țesătură lucioasă de bumbac mercerizat , cu firele de urzeală mai subțiri decât cele de băteală , folosită mai ales pentru cămăși bărbătești sau pentru îmbrăcăminte ușoară femeiască ; ( la pl . ) sortimente diferite de țesături din asemenea
PORUMBÁC , - Ă , porumbaci , - ce , adj . , s . m . I. Adj . ( Pop . ; despre păsări sau despre penele lor ; adesea substantivat ) Pestriț . II. S . m . Fluture mare de noapte , cu aripile din față galbene cu dungi cafenii și cu cele dindărăt multicolore ( Sphinx euphorbiae ) . - Porumb + suf . -
PORÚNCĂ , porunci , s . f . 1. Dispoziție ( orală sau scrisă ) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai ; ordin , decizie , hotărâre . 2. ( Înv . ) Comunicare de interes public , făcută de o autoritate comunală . 3. ( În religia creștină ; în sintagma ) Cele zece porunci = decalogul . 4. ( Înv . și pop . ) Lege morală ; învățătură , precept . [ Var . : ( reg . ) poróncă s .
POTÓP , potopuri , s . n . 1. ( În Biblie ) Revărsare uriașă de ape care ar fi înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ ( afară de cele de pe corabia lui Noe ) . 2. Ploaie mare , torențială ; revărsare mare de ape , inundație mare . 3. P . anal . Cantitate imensă ; număr mare de ființe sau de lucruri ; mulțime ,
POZITÍV , - Ă , pozitivi , - e , adj . l . Care se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre analize medicale ) Care confirmă prezența în organism a unui anumit agent patogen . 5. ( Log . ; despre noțiuni , raționamente ) Care afirmă ceva . 6. ( în sintagma ) Probă ( sau imagine etc . ) pozitivă = ( și substantivat , n . ) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat . 7. ( Gram . ; în sintagma ) Grad pozitiv ( și substantivat , n . ) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însușirea unui obiect sau a unui proces privite izolat , fără referire la alte obiecte sau
... PRÂNZIȘÓR , prânzișoare , s . n . ( Înv . și pop . ) 1. Prânzul ( cel
... 1. Faptul de a prăda ; prădare , jefuire , jaf ; devastare . 2. ( Concr . ) Totalitatea bunurilor materiale și ( în trecut ) a persoanelor luate de cel care pradă ( mai ales în timp de război ) . 3. Persoană prinsă , răpită , ajunsă în puterea cuiva . 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore ...
PRECÓCE , precoci , - ce , adj . ( Despre ființe și însușiri ale lor ) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală , care este mai matur în comparație cu cei de aceeași
PRECONSOLIDÁRE , preconsolidări , s . f . ( Geol . ) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus , în trecut , unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală . - Pre ^1 - +