Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 7111 - 7120 din aproximativ 8917 pentru UN.
PONTIFICÁL , - Ă , pontificali , - e , adj . Care ține de pontif sau de autoritatea unui pontif , privitor la pontif ; spec . care ține de papă sau de autoritatea lui , privitor la papă ,
PONTÍL , pontile , s . n . ( Mar . ) Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei
PONTILÁRE , pontilări , s . f . ( Mar . ) Întărire a compartimentelor unei nave cu ajutorul
... vase legate între ele ; fiecare dintre ambarcațiile care susțin platforma unui astfel de pod . 3. Vas fără motor și fără punte , care se remorchează la un vas cu motor și cu care se transportă mărfurile dintr - un
POPÂNDÁC , popândaci , s . m . ( Mai ales la pl . ) Formație vegetală alcătuită din rogoz , care crește în grupuri în mocirlele sau în bălțile din câmpie , având din depărtare aspectul unor mici insule . - Et .
PÓPĂ , popi , s . m . 1. ( Pop . ) Preot . 2. Numele uneia dintre cărțile de joc , care are imprimată pe una dintre părți o imagine asemănătoare cu a unui rege ; rigă , crai , rege . 3. Nume dat celei mai mari piese de la jocul de
POPÍLNIC , popilnici , s . m . 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă , cu două frunze mari în formă de rinichi , cu o floare de culoare roșu - închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor , folosit la prepararea unui ceai expectorant ( Asarum europaeum ) . 2. ( Și în sintagma popâlnic iepuresc ) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor , cu frunza lucitoare și cu flori violacee , trandafirii sau albe ( Hepatica nobilis ) . [ Var . : ( reg . ) pop ? lnic , pochívnic s .
POPOTÁR , popotari , s . m . Militar însărcinat cu administrarea unei popote . - Popotă + suf . -
POPRÍ , popresc , vb . IV . Tranz . 1. ( Pop . ) A împiedica , a interzice , a opri . 2. ( Pop . ) A reține cu forța ( în timpul unei cercetări penale ) ; a aresta . 3. ( Jur . ) A face o
... POPRÍRE , popriri , s . f . Acțiunea de a popri și rezultatul ei ; spec . ( Jur . ) procedură prin care un creditor urmărește ( pe bază de hotărâre judecătorească ) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană ; reținere din salariul cuiva ( în contul ...
POPULÁR , - Ă , populari , - e , adj . 1. Care aparține poporului , privitor la popor , care provine din popor . 2. Creat de popor ; specific unui popor , caracteristic culturii lui . 3. Care este făcut pentru popor , creat pentru necesitățile poporului ; accesibil tuturor . 4. Care este iubit de popor , care se bucură de simpatia , de considerația opiniei publice ; p . ext . cunoscut de