Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru N.

 Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 12947 pentru N..

ELASTIC

... ELÁSTIC , - Ă , elastici , - ce , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Despre unele obiecte ) Care are proprietatea de a - și modifica forma și dimensiunile sub acțiunea unei forțe exterioare și de ... exterioare care l - au deformat . 2. ( Despre ființe , mișcări ale lor etc . ) Mlădios , suplu ; fig . ( despre oameni ) care se poate adapta ușor împrejurărilor . II. S . n

 

ELECTROFON

... ELECTROFÓN , electrofoni , - oane , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre instrumente muzicale ) Care se caracterizează prin transformarea oscilațiilor electrice în sunete . 2. S . n

 

ELECTROMOTOR

... ELECTROMOTÓR , - OARE , electromotori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care poate produce curent electric . 2. S . n

 

ELICOPTER

... ELICOPTÉR , elicoptere , s . n . Aparat de zburat cu motor , a cărui susținere și mișcare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc în jurul ... aproape verticale , și care poate ateriza pe un spațiu extrem de redus ori se poate menține în aer într - un punct fix . [ Var . : helicoptér s . n

 

ELIPORT

... ELIPÓRT , eliporturi , s . n . Aeroport de dimensiuni reduse , construit special pentru elicoptere . [ Var . : helipórt s . n

 

EMIȚĂTOR

... EMIȚĂTÓR , - OÁRE , emițători , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care emite ; emisiv . 2. S . n

 

EMISAR

... EMISÁR , emisari , ( I ) s . m . , emisare , ( II ) s . n . I. S . m . Trimis al unei organizații politice sau al unui stat , cu o misiune ( secretă ) ; p . gener . persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare ...

 

EMISTIH

... EMISTÍH , emistihuri , s . n . Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers ( despărțite prin cezură ) . [ Var . : hemistíh s . n

 

EMOLIENT

... EMOLIÉNT , - Ă , emolienți , - te , adj . , s . n . 1. Adj . Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau înăsprite . 2. S . n

 

EOCEN

... EOCÉN , - Ă , eoceni , - e , s . n . î . S . n . Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene , caracterizată mai ales prin existența numuliților , lamelibranhiatelor , gasteropodelor , echinidelor și mamiferelor . 2. Adj . Care ...

 

EPICURISM

... EPICURÍSM s . n . Doctrină morală a lui Epicur și a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>