Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORP
Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 1246 pentru CORP.
... LENJÚRI s . n . pl . Rufărie de corp
... LEOP interj . Cuvânt care imită sunetul produs de un corp
LEU ^2 , lei , s . m . Unitate monetară principală în România , egală cu 100 de bani ; franc ^1 . LEU ^1 , lei , s . m . 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor , cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului , deosebit de puternic și de vorace , care trăiește în Africa și în Asia meridională ( Panthera leo ) 2. ( Art . ) Numele unei constelații . - Et . nec . Cf . lat . %
LEVITÁȚIE s . f . Capacitate a unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spațiu fără sprijin material . [ Var . : levitațiúne s .
LIBELÚLĂ , libelule , s . f . ( La pl . ) Ordin de insecte cu corpul lung și subțire , cu capul mare și cu aripile străvezii , care trăiesc de obicei pe lângă ape ; ( și la sg . ) insectă din acest ordin ; calul -
... LICHEFIÁ , lichefiez , vb . I . Tranz . A face să devină lichid , a trece un corp
LICHEFIÁT , - Ă , lichefiați , - te . adj . ( Despre corpuri gazoase ) Care a fost adus în stare lichidă , care a devenit lichid . [ Pr . : - fi - at ] - V.
... LICHÍD , - Ă , lichizi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Corp , substanță ) care se află într - o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă , care nu are o formă stabilă proprie , ci curge ...
LIGHEÁN , lighene , s . n . Vas de metal , de porțelan etc . larg și puțin adânc , întrebuințat la spălatul corpului , al vaselor , al rufelor
LIMÁX , limacși , s . m . Nume dat mai multor moluște gasteropode cu corpul alungit , lipsit de
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...