Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALBĂ

 Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 743 pentru ALBĂ.

TURTUREA

... TURTUREÁ , turturele , s . f . Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul , brună - roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb

 

TUTUN

TUTÚN , ( 1 ) , s . m . , ( 2 , 3 ) tutunuri , s . n . 1. S . m . Plantă erbacee din familia solanaceelor , cu tulpina înaltă , cu frunzele mari și moi , ovale , rotunde sau lanceolate , de un verde - închis , cu flori albe , roz sau roșii , reunite în buchete ( Nicotiana tabacum ) . 2. S . n . ( Colectiv ) Frunze de tutun ( 1 ) , care , supuse unui tratament special , se fumează , se prizează sau se mestecă . 3. S . n . ( Înv . ) Pachet de tutun (

 

UNGURAȘ

UNGURÁȘ , ungurași , s . m . 1. Diminutiv al lui ungur . 2. Plantă erbacee medicinală și meliferă cu tulpina păroasă , cu frunze aproape rotunde și cu flori albe ( Marrubium vulgare ) . - Ungur + suf . -

 

UNT

UNT s . n . 1. Grăsime naturală , solidă , extrasă din lapte și folosită ca aliment . 2. Compus : untul - vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi , cu frunze lanceolate și cu flori liliachii , purpurii , roz sau albe , dispuse în ciorchine la vârful tulpinii ; untișor ( Orchis

 

URĂ

ÚRĂ^2 , uri , s . f . Plantă erbacee cu frunze lanceolate , cu flori roșii - purpurii , mai rar albe , dispuse într - un spic la vârful tulpinii ( Gymnadenia conopea ) . - Et . nec . Cf . u r ă ^1 . ÚRĂ^1 , uri , ( rar ) s . f . Sentiment puternic , nestăpânit , de dușmănie față de cineva sau de

 

URANIU

... URÁNIU s . n . Element chimic , metal alb

 

URDĂ

ÚRDĂ s . f . 1. Derivat al laptelui ( de oaie ) care se obține prin fierberea și închegarea zerului gras rămas de la prepararea cașului sau de la alegerea untului . 2. Compus : urda - vacii = plantă erbacee din familia cruciferelor , cu tulpina acoperită cu peri cenușii și cu flori albe ( Cardaria draba ) . - Et .

 

USTUROIȚĂ

USTUROÍȚĂ , usturoițe , s . f . Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu miros puternic de usturoi , cu flori mici , albe , întrebuințată în medicină ; aișor ( Alliaria officinalis ) . [ Acc . și : usturóiță ] - Usturoi + suf . -

 

USUC

USÚC , usucuri , s . n . Substanță unsuroasă , albă - gălbuie , secretată de glandele sebacee și sudoripare ale ovinelor , care protejează fibrele de lână , menținându - le rezistența și

 

VÂSC

VÂSC , s . m . Plantă semiparazită care crește pe ramurile unor copaci , cu frunzele pieloase , totdeauna verzi , cu tulpina ramificată și cu fructul în formă de bobițe albe sau gălbui , folosită ca plantă medicinală ( Viscum

 

VĂCĂLIE

VĂCĂLÍE , văcălii , s . f . 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei , a ciurului și a baniței . 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile , cu consistență lemnoasă , care cresc pe trunchiul arborilor : a ) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă - roșcată ( Fomes pinicola ) ; b ) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere , de culoare brună - negricioasă ( Ganoderma applanatum ) ; c ) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită , cenușie - roșcată , acoperită cu o pieliță subțire și netedă ( Placodes betulinus ) ; d ) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată , albă , apoi brună , cu miros plăcut de anason ( Trametes suaveolens ) . - Veacă ( reg . " văcălie " < sl . ) + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>