Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������������������������������������������IE

 Rezultatele 701 - 710 din aproximativ 1630 pentru ������������������������������������������������������IE.

DISCRIMINATORIU

... DISCRIMINATÓRIU , - IE

 

DISGRAVIDIE

... DISGRAVIDÍE s . f . Tulburare patologică ce apare în cursul gravidității . - Dis - + gravidă + suf . - ie

 

DISJUNGE

DISJÚNGE , disjúng , vb . III . Tranz . ( Jur . ) A despărți două litigii care fuseseră unite , spre a le cerceta și soluționa în mod

 

DISPĂREA

DISPĂREÁ , dispár , vb . II . Intranz . 1. A se face nevăzut , a ieși din câmpul vizual , a nu mai putea fi văzut ( deși continuă să existe ) , a pieri ( dinaintea ochilor ) . 2. A înceta să mai existe ; a se stinge , a

 

DISPARE

DISPÁRE vb . III v .

 

DISPLACE

DISPLÁCE vb . III v .

 

DISPUNE

DISPÚNE , dispún , vb . III . 1. Tranz . A hotărî , a decide ; a ordona . 2. Intranz . A avea la dispoziție , a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință . 3. Intranz . A ieși învingător într - o competiție sportivă , într - un meci ; a învinge . 4. Tranz . A așeza într - o anumită ordine ; a aranja . 5. Refl . A căpăta o bună dispoziție , a deveni vesel ; a se

 

DISTINGE

DISTÍNGE , disting , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice . 2. Refl . A se remarca , a ieși în evidență prin meritele , rezultatele , realizările sale . 3. Tranz . A vedea limpede , lămurit ; a

 

DISTRAGE

DISTRÁGE , distrág , vb . III . Tranz . A abate atenția cuiva de la un lucru , de la o preocupare , de la o grijă etc . ; a distra . [ Part .

 

DISTRUGE

DISTRÚGE , distrúg , vb . III . Tranz . A face să nu mai existe ( stricând , spărgând , dărâmând etc . ) ; a nimici , a

 

DIVANIT

DIVANÍT , divaniți , adj . Boier divanit ( În sintagma ) = ( și substantivat ) boier care era membru al divanului ( II 1 ) ; boier divanist ; p . ext . persoană cu trecere pe lângă domnitor , făcând parte din

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>