Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ZONĂ
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 143 pentru ZONĂ.
... un spațiu limitat acțiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare ( paraziți , șoareci , insecte ) . 2. A lansa gaze toxice într - o zonă în timp de război pentru a distruge în masă ; a expune o persoană sau un grup de persoane acțiunii gazelor toxice ...
GENȚIANACÉE , gențianacee . s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet , răspândite mai ales în zona muntoasă ( alpină ) ; ( și la sg . ) plantă din această familie . [ Pr . : - ți -
GEOCRIOLOGÍE s . f . Ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț ale scoarței terestre . [ Pr . : ge - o - cri -
... soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi ; cearcăn ( 2 ) . 2. Zonă
HAMÁDĂ , hamade , s . f . Podiș în deșerturile din zonele intertropicale , în special în Sahara , acoperit cu pietre colțuroase , rezultat al
... HIALOPLÁSMĂ , hialoplasme , s . f . ( Anat . ) Zonă
HIPEROSTÓZĂ , hiperostoze , s . f . ( Med . ) Dezvoltare anormală a zonei
INÉL , inele , s . n . 1. Cerc mic de metal ( prețios , cu pietre scumpe ) care se poartă ca podoabă pe deget . 2. Obiect în formă de cerc , având diverse întrebuințări practice ; verigă , belciug . 3. Arteră de circulație , cu traseu circular sau poligonal , care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate . 4. ( La pl . ) Zone inelare concentrice care se observă într - o secțiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase și care indică vârsta acestora și creșterea lor în grosime . 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor
... INTRAVILÁN , intravilane , s . n . Zonă
INTRAZONÁL , - Ă , intrazonali , - e , adj . Care se află ori se formează în cadrul aceleiași
LATERÍT , lateríte , s . n . Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier , format prin alterarea unor roci din zona tropicală