Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBIRE

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 153 pentru VORBIRE.

HÂRÂITURĂ

... HÂRÂITÚRĂ , hârâituri , s . f . 1. Hârâială ; vorbire

 

IDIOȚIE

IDIOȚÍE , idioții , s . f . 1. Debilitate mintală congenitală maximă , caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare , nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal , de doi ani ; idioțenie ( 2 ) . 2. Idioțenie ( 1 ) . [ Pr . : - di -

 

IDIOGLOSIE

... IDIOGLOSÍE , idioglosii , s . f . ( Med . ) Tulburare de vorbire

 

IDIOLALIE

... IDIOLALÍE , idiolalii , s . f . ( Med . ) Tulburare de vorbire

 

INDIRECT

... nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de ...

 

INELEGANȚĂ

... INELEGÁNȚĂ , ineleganțe , s . f . ( Rar ) Lipsă de eleganță , de finețe , de tact în vorbire

 

INELEGANT

... INELEGÁNT , - Ă , ineleganți , - te , adj . ( Rar ) Care nu este elegant în vorbire

 

INFLEXIUNE

... INFLEXIÚNE , inflexiuni , s . f . 1. Schimbare a înălțimii unui sunet ; schimbare a tonului , a accentului în vorbire sau în cânt ; ușurința cuiva de a - și schimba tonul . 2. ( Mat . ; în sintagma ) Punct de inflexiune = punct în care curba își schimbă ...

 

INSTRUMENT

... se servește cineva pentru atingerea unui scop . 3. ( În sintagmele ) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire , ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă , exprimând raporturi sintactice ; unealtă gramaticală . Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat ...

 

INTERJECȚIE

... INTERJÉCȚIE , interjecții , s . f . Parte de vorbire

 

INTONAȚIE

INTONÁȚIE , intonații , s . f . 1. ( Muz . ) Emitere ( corectă ) a înălțimii unui sunet . 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii , interpretării unui text etc . ; inflexiune , ton , accent . ( Var . : ( rar ) intonațiúne s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>