Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VERTICALA
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 106 pentru VERTICALA.
... și cu funcționare neîntreruptă . 2. Elevator pentru ridicarea materialelor de construcție , compus din colivii prismatice fixate pe două lanțuri sau pe două benzi continue , montate vertical
... PÁZIE , pazii , s . f . Scândură ( ornamentală ) așezată vertical
... PIANÍNĂ , pianine , s . f . Pian ( 1 ) de proporții și de sonoritate reduse , care are cutia de rezonanță în formă de paralelipiped și coardele dispuse vertical
PICÁJ , picaje , s . n . Coborâre a unui avion pe o traiectorie ( aproape )
... PILÓT^2 , piloți , s . m . Stâlp de lemn , de oțel sau de beton ( armat ) , fixat în pământ ( vertical sau înclinat ) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul ; stâlp de ...
PIVÓT , pivoturi , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , pivoți , ( 4 ) s . m . 1. S . n . ( Tehn . ) Fus de formă cilindrică , tronconică , conică etc . , care se rotește ori alunecă într - un lagăr la care sarcina acționează în direcția axului . 2. S . n . Rădăcină principală , verticală , îngroșată a unor plante ca morcovul , sfecla etc . 3. S . n . Fig . Element , punct de sprijin esențial care asigură desfășurarea unei activități sau a unui proces . 4. S . m . Spec . ( Mil . ) Militarul în raport cu care se execută mișcarea unei
... PIVOTÁNT , - Ă , pivotanți , - te , adj . 1. ( Tehn . ) Care poate pivota . 2. ( Despre rădăcinile unor plante ) La care rădăcina principală se dezvoltă mult , pătrunzând adânc , vertical
PLAN , - Ă , planuri , ( I ) s . n . , plani , - e , ( II ) adj . I. S . n . 1. Proiect elaborat cu anticipare , cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop ; program ( de lucru ) . 2. Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice , literare , ale unei expuneri etc . 3. ( Geom . ) Suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale . 4. Fiecare dintre planurile ( I 3 ) , în general verticale , perpendiculare pe direcția privirii , în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă ; spec . element al filmării cinematografice , care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat . 5. ( Cinema ) Element al montajului , reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat ( între o pornire și o oprire ) . 6. Suprafață netedă a unui corp ; corp care prezintă o astfel de suprafață . 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică , la o anumită scară , a unui teren , a unei construcții , a unei mașini etc . 8. ( Reg . ) Ogor , parcelă . II. Adj . Fără asperități , neted , drept ; care prezintă o suprafață
POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul
POPÚSTĂ , popuste , s . f . ( Reg . ) Frânghie verticală care ține carmacele în poziția lor în timpul pescuitului și care se lasă întotdeauna mai lungă decât adâncimea
PRESÓR , - OÁRE , presori , - oare , subst . 1. S . n . Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut . 2. S . m . și f . Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul