Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URINĂ

 Rezultatele 71 - 78 din aproximativ 78 pentru URINĂ.

UREE

URÉE s . f . Substanță organică incoloră , cristalizată , care se găsește în urină și în sânge ( produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal ) sau se obține pe cale sintetică , fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice , a unor medicamente etc . ( Pr . : - re -

 

URETER

URETÉR , uretere , s . n . Fiecare dintre cele două canale cilindrice subțiri , membranoase , care unesc bazinetul cu vezica

 

URIC

URÍC^2 , urice , s . n . 1. ( În evul mediu , în Moldova și în Maramureș ) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate . 2. Act de privilegiu acordat unui uric ^2 ( 1 ) ; act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut ; p . gener . document , act ; hrisov , zapis . [ Acc . și : úric ] ÚRIC^1 adj . Acid uric ( În sintagma ) = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină , rezultat din arderea proteinelor în procesul

 

URINAL

URINÁL , urinale , s . n . Vas plat de sticlă sau de material plastic prevăzut cu un gât , care permite bărbaților bolnavi să urineze fără să se ridice din

 

URINAR

... are funcția de a forma , de a filtra , de a transporta și de a evacua din organism urina

 

UROCULTURĂ

UROCULTÚRĂ , uroculturi , s . f . Probă de laborator prin care se cercetează cultura microbiană din

 

XANTINĂ

XANTÍNĂ s . f . Produs organic care se găsește în urină , în sânge , în ceai , cafea

 

<<< Anterioarele