Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂIAT
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 199 pentru TĂIAT.
CLENCI , clenciuri , s . n . ( Pop . ) 1. Creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte . 2. Fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului . 3. Fig . Pricină , motiv ( de
COȘCÁNĂ , coșcane , s . f . ( Reg . ) Rădăcină și partea tulpinii rămasă la suprafață după ce s - a tăiat stuful . - Et .
COLȚUNÁȘ , colțunași , s . m . Preparat culinar făcut din aluat tăiat în pătrate mici , care se umplu cu carne , cu brânză , cu marmeladă etc . și apoi se fierb în apă . [ Var . : călțunáș s . m . ] - Colțun + suf . -
... CONTONDÉNT , contondente , adj . ( Despre obiecte , corpuri ) Tare , ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia
... COPILÍ , copilesc , vb . I . Tranz . A tăia
CORDÁR , cordare , s . n . 1. Plăcuță de lemn ( de abanos ) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș . 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat ; încordător , sucitor . - Coardă + suf . -
CORESPONDÉNT , - Ă , corespondenți , - te , s . m . și f . , adj . I. S . m și f . 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică , trimițând spre publicare informații din locul unde se află . 2. Persoană care , în lipsa părinților unui elev , are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare . 3. ( Rar ) Persoană cu care cineva este în corespondență . II. Adj . ( În sintagmele ) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ , cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membrii , care este numai consultativ . Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri , egale între ele , formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte
... COSÍ , cosesc , vb . IV . 1. Tranz . A tăia
COTLÉT , cotlete , s . n . 1. Sortiment de carne , împreună cu osul , tăiată din partea superioară a coastelor ; antricot . 2. ( La pl . )
... CRÂMPOȚÍ , crâmpoțésc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A tăia
CRÁMPĂ , crampe , s . f . 1. Contracție involuntară , prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular ; colică . 2. Unealtă de oțel cu un cioc ascuțit , fixată într - o coadă de lemn , cu ajutorul căreia se taie rocile de duritate mică și mijlocie din