Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STR������������������������������������������������������IN

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 90 pentru STR������������������������������������������������������IN.

STRĂȘNICI

STRĂȘNICÍ , strășnicesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A trata pe cineva cu asprime , cu severitate ; a

 

STRĂȘNICIE

STRĂȘNICÍE s . f . 1. Atitudine , condiție etc . aspră , severă ; asprime , severitate . 2. Putere , forță . 3. Grozăvie . - Strașnic + suf . -

 

STRĂBĂTUT

STRĂBĂTÚT , - Ă , străbătuți , - te , adj . 1. Care a fost pătruns , prin care a trecut ceva . 2. Care a fost

 

STRĂCHIOARĂ

STRĂCHIOÁRĂ , străchioare , s . f . Străchinuță . [ Pr . - chi - oa - ] - Strachină + suf . -

 

STRĂDUIALĂ

STRĂDUIÁLĂ , străduieli , s . f . ( Rar ) Strădanie . - Strădui + suf . -

 

STRĂGĂLIE

STRĂGĂLÍE , străgălii , s . f . 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car , pentru a împiedica frecarea roții . 2. ( La pl . ) Podoabe , elemente decorative adăugate la hamuri . [ Var . : strangalíe s .

 

STRĂINĂTATE

STRĂINĂTATE , străinătăți , s . f . 1. Țară , regiune situată dincolo de granițele propriei patrii . 2. Mediu străin în care se află cineva , departe de familie și de cunoscuți . [ Pr . : stră - i - . - Var . : ( pop . ) streinătáte s . f . ] - Străin + suf . -

 

STRĂMOȘ

STRĂMÓȘ , - OÁȘĂ , strămoși , - oase , s . m . și f . 1. Persoană care a trăit cu câteva generații înaintea cuiva și care aparține aceleiași familii ; ( la m . pl . ) generații anterioare , înaintași care au trăit într - o epocă îndepărtată ; străbun ( 3 ) , străbunic ( 2 ) . 2. Străbun ( 2 ) . - Stră - +

 

STRĂMOȘESC

STRĂMOȘÉSC , - EÁSCĂ , strămoșești , adj . Care aparține strămoșilor , privitor la strămoși ; moștenit de la strămoși ; ancestral , străvechi , străbun , străbunesc . - Strămoș + suf . -

 

STRĂPUNGĂTOR

STRĂPUNGĂTÓR , - OÁRE , străpungători , - oare , adj . Care străpunge sau dă impresia că străpunge , sfredelește ; sfredelitor . - Străpunge + suf . -

 

STRĂTĂIA

STRĂTĂIÁ , strătái , vb . I . Tranz . ( Rar ) A întretăia . [ Pr . : - tă - ia ] - Stră - +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>