Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPRIJINIT
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 109 pentru SPRIJINIT.
PANDANTÍV , pandantive , s . n . 1. Bijuterie care se poartă la gât , atârnată de un lănțișor sau de o panglică . 2. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos , situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o
... PATRONÁ , patronez , vb . I . Tranz . A ocroti , a sprijini
PERINÓC , perinoace , s . n . Bucată de lemn fixată deasupra osiei carului sau a căruței , pe care se sprijină
PIROSTRÍE , pirostrii , s . f . 1. ( Mai ales la pl . ) Ustensilă de gospodărie făcută dintr - un cerc sau dintr - un triunghi de fier , sprijinit pe trei picioare , pe care se pun căldarea , ceaunul sau oala la foc ; crăcană . 2. ( Reg . ; la pl . ) Cunună care se pune pe capetele mirilor în timpul oficierii căsătoriei religioase ;
POLIȚÍST , - Ă , polițiști , - ste s . m . , adj . 1. S . m . Agent de poliție ( 1 ) , funcționar de poliție . 2. Adj . Polițienesc . 3. Adj . ( Despre state sau regimuri politice ) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode
POLICIOÁRĂ , policioare , s . f . 1. Diminutiv al lui poliță ^1 . 2. ( Reg . ) Partea de jos a jugului , pe care se sprijină gâtul boilor . - Poliță ^1 + suf . -
POLIGONOMETRÍE s . f . Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise , pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren ;
... întrebuințări , mai ales ca element de susținere sau de sprijin : a ) bucată lungă de lemn , prăjină sau par , folosite pentru a sprijini în mod provizoriu un gard , crengile unui pom etc . ; proptea , sprijin ; b ) stâlp sau bârnă groasă de lemn cu care se susține provizoriu sau se ...
... la intrarea unor poduri mari de cale ferată . 3. Lucrare de zidărie în formă de inel , ridicată la capetele unui tunel pentru a sprijini
POSTÉUCĂ , posteuci , s . f . ( Pop . ) Lemn scurt și gros cu care se ridică și se sprijină osia roții carului în timp ce se
PRAG , praguri , s . f . 1. Partea de jos , orizontală , a unui toc de ușă sau a unei porți , puțin mai ridicată de la pământ , peste care se trece la intrare și ieșire . 2. Ușă , poartă ; p . ext . casă , locuință ; cămin , familie . 3. Fig . Început al unei situații noi , limită care desparte două situații , perioade etc . diferite . În pragul verii . 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare ; banc de depuneri format de materialele transportate de apă ; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin . 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn , care intră într - o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta , pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta . 6. ( Fiz . ) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat , deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece . 7. Bucățică de lemn ( de abanos ) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină