Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROȘ
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 118 pentru ROȘ.
MÍNIU s . n . Oxid de plumb , de culoare roșie - portocalie , insolubil în apă , folosit la
MOȚ ^2 , MOÁȚĂ , moți , moațe , s . m . și f . Român din Munții Apuseni ; moțogan . MOȚ ^1 , moțuri , s . n . 1. Șuviță de păr ( mai lung și mai des ) din frunte sau din creștetul capului ( la oameni și la animale ) . 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări . 3. Panaș , ciucure confecționat din diferite materiale , care se atârnă la fes , scufie , căciuliță etc . 4. Pielea roșie - albăstruie de pe capul curcanului , care atârnă în jos ; creastă . 5. Nume dat unor inflorescențe . 6. ( Reg . ) Plantă acvatică cu flori verzui , unite în spic , care ies la suprafața apei ( Potamogeton perfoliatus ) . 7. Partea superioară , ascuțită , prelungită sau bulbucată , a unor lucruri ; vârf . [ Pl . și : moațe . ] - Et .
MONAZÍT , monazite , s . n . Fosfat natural al unor pământuri rare , de culoare galben - brună , roșie sau
MUSCÁR , muscari , s . m . 1. Pescar care prinde peștele cu undița , întrebuințând ca nadă muște . 2. Numele mai multor păsări migratoare insectivore ( Muscicapa ) . 3. Gândăcel insectivor de formă lunguiață , cu gâtul de culoare roșie , cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre ( Catharis fusca ) . - Muscă + suf . -
ÓCRU s . n . 1. Varietate de argilă de culoare galbenă , roșie , brună etc . , formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele . 2. Vopsea preparată din ocru ( 1 ) . 3. ( Adesea adjectival ) Culoare galbenă -
PÂINIȘOÁRĂ , pâinișoare , s . f . 1. Diminutiv al lui pâine ( 1 ) ; pâinică , pâiniță . 2. Ciupercă comestibilă , de culoare roșie - violacee , care crește prin pădurile de stejar și de fag ( Russula
PĂLĂRÍE , pălării , s . f . 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului , format dintr - o calotă de pâslă , de paie , de pânză etc . ( cu boruri ) . 2. P . anal . Partea superioară , în formă de pălărie ( 1 ) , a unor ciuperci . 3. Compus : ( Bot . ) pălăria - șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria ( 2 ) roșie cu pete albe ( Amanita muscaria ) : pălăria - cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori roșii - brune sau violet - închis , folosită ca plantă medicinală ( Geranium phaneum ) . 4. ( Geol . ; în sintagma ) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer . - Et .
PANGEÁ , pangele , s . f . ( Bot . ; reg . ) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor : a ) sfeclă ( Beta vulgaris ) ; b ) sfeclă roșie ( Beta
PARADÁISĂ , paradaise , s . f . ( Bot . ; reg . ) Pătlăgea
PARAFÁ , parafez , vb . I . Tranz . 1. A semna prin parafă ( 1 ) , a întări un act prin semnătură cu parafă . 2. A aplica o parafă ( 1 ) pe fiecare foaie a unui registru ; a sigila , a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar , ca să nu se poată scoate sau adăuga
PARAFÁT , - Ă , parafați , - te , adj . Semnat , prevăzut , întărit cu parafă ( 1 ) ; pecetluit cu ceară roșie ( pentru a nu se scoate sau adăuga foi ) . - V.