Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRINDE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 170 pentru PRINDE.
... animalelor sălbatice ; teren anume pregătit pentru ca animalul care pășește în limitele lui să fie prins ; capcană . 2. Fig . Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a - l demasca sau pentru a - i face rău ; uneltire , manevră . CÚRSĂ^1 , curse , s . f . 1. Distanță ...
... DEDULCÍ , dedulcesc , vb . IV . Refl . ( Fam . ) A se deprinde , a se îndulci cu sau la ceva ; a prinde
... sau scris într - o limbă străină , cu caractere complicate sau cu semne convenționale . 2. Fig . A înțelege ceva obscur , a - i prinde
... DIÁBOLO s . n . Jucărie formată dintr - un fel de mosoraș subțiat la mijloc , care se aruncă în sus și se prinde
... DORN , dornuri , s . n . 1. ( Tehn . ) Priboi ( 1 ) . 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice , având rolul de a prinde
... cavalerie care lupta atât călare , cât și pedestru . DRAGÓN^1 , dragoane , s . n . Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure , care se prinde
ELEVÁTOR^2 , - OÁRE , elevatori , - oare , adj . Care ridică ; care servește la ridicat . ELEVÁTOR^1 , elevatoare , s . n . 1. Instalație care servește la transportarea materialelor ( grele ) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici . 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj , burlanele etc . în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare . 3. ( Med . ) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din
... EPOLÉT , epoleți , s . m . Bandă de stofă care se prinde
FRÍZĂ^2 , frize , s . f . Rasă de oi de culoare albă , cu coada scurtă , crescută pentru producția de lapte . FRÍZĂ^1 , frize , s . f . 1. ( În arhitectura clasică ) Parte componentă a antablamentului , cuprinsă între arhitravă și cornișă , de obicei împodobită cu picturi , basoreliefuri , caneluri etc . 2. Piesă îngustă de cherestea , folosită la fabricarea lamelor de parchet , a chenarelor de uși , a lambriurilor . 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși . [ Var . : friz s .
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
... FURÚNCUL , furuncule , s . n . Inflamație purulentă a foliculilor firelor de păr ca urmare a unei infecții cu stafilococi , care poate prinde