Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POARTĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 458 pentru POARTĂ.

ȘTRENGĂRIȚĂ

ȘTRENGĂRÍȚĂ , ștrengărițe , s . f . Fată sau femeie tânără vioaie , zglobie , care se poartă ca un ștrengar . - Ștrengar + suf . -

 

ȘUBĂ

ȘÚBĂ , șube , s . f . Haină largă și lungă , cu guler mare , căptușită cu blană și purtată mai ales de

 

ȘUBEICĂ

ȘUBÉICĂ , șubeici , s . f . ( Reg . ) Șubă scurtă pe care o poartă femeile . - Șubă + suf . -

 

ȚARINĂ

... ȚARÍNĂ^2 , țarine , s . f . 1. Soția țarului . 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei ; persoană care purta acest titlu . ȚÁRINĂ^1 , țarini , s . f . 1. Câmp cultivat ; ogor , arătură . 2. ( Pop . ) Teritoriul unei comune ( cu pământ arabil , pășuni , păduri etc . ) . 3. ( Mai ...

 

ȚUHĂI

... ȚUHĂÍ , țuhăiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost , a - l pune la munci grele ; a hărțui , a plictisi , a ...

 

ABATE

ABÁTE^2 , abát , vb . III . 1. Tranz . , refl . și intranz . A ( se ) îndepărta ( de la o direcție apucată , fig . de la o normă fixată , de la o linie de conduită etc . ) . 2. Refl . ( Despre fenomene ale naturii , calamități , nenorociri ) A se produce în mod violent . 3. Intranz . A - i trece ceva prin minte , a - i veni ideea ; a i se năzări . 4. Tranz . A descuraja , a deprima , a întrista , a mâhni . Vestea l - a abătut . 5. Tranz . ( Franțuzism ) A doborî la pământ . ABÁTE^1 , abați , s . m . 1. Titlu dat superiorului unei abații . 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici ; persoană care poartă acest

 

ACCENTUAT

ACCENTUÁT , - Ă , accentuați , - te , adj . 1. ( Despre vocale , silabe , cuvinte ) Care poartă accentul , care este scos în relief . 2. Fig . Intensificat . 3. ( Indică modul de executare a unei bucăți muzicale ) Puternic , forzato . [ Pr . : - tu -

 

AERIFER

AERIFÉR , - Ă , aeriferi , - e , adj . Care poartă , care conduce aerul ^1 . [ Pr . : a -

 

AEROPURTAT

AEROPURTÁT , - Ă , aeropurtați , - te , adj . Care se transportă cu aeronavele . Trupe aeropurtate . [ Pr . : a - e - ] - Aero - + purtat ( după fr .

 

AGNOMEN

AGNÓMEN , agnomene , s . n . Supranume , poreclă purtată de romani în urma unor fapte

 

ALTEȚĂ

ALTÉȚĂ , altețe , s . f . ( Adesea folosit ca formulă de adresare ) Titlu dat principilor și principeselor dintr - o casă domnitoare ; persoană care poartă acest

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>