Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORNAMENTAL

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 112 pentru ORNAMENTAL.

MĂTĂCINĂ

MĂTĂCÍNĂ , mătăcine , s . f . Numele a două plante erbacee aromatice : a ) plantă meliferă , originară din Siberia , cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe , cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar ( Dracocephalum moldavica ) ; b ) roiniță ^2 . [ Var . : mătăciúne s .

 

MEANDRU

... MEÁNDRU , meandre , s . n . 1. Buclă accentuată a unei ape curgătoare , mai ales în regiunile de șes . 2. Motiv ornamental

 

MICȘUNEA

MICȘUNEÁ , micșunele , s . f . Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu flori parfumate , galbene - aurii , cultivată ca plantă ornamentală ( Cheiranthus

 

MIREASĂ

MIREÁSĂ , mirese , s . f . 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale . 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi - gălbui pe margini și roșu - aprins în centru , cu flori albe și roșii dispuse în spice , cultivată ca plantă ornamentală ( Coleus blumei ) . - Mire + suf . -

 

MULURĂ

MULÚRĂ , muluri , s . f . Profil arhitectural cu funcție

 

NOPAL

NOPÁL s . m . Plantă erbacee originară din America , cu frunze cărnoase și flori roșii , cultivată și la noi ca plantă ornamentală ( Opuntia

 

ONIX

ONÍX s . n . Varietate neagră de agat fin , adesea cu striații de diferite culori ( albe , roșii , cenușii etc . ) , folosită ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte ornamentale ; p . ext . obiect făcut din acest material . [ Acc . și :

 

ORB

... lumină ; întunecos , întunecat . 5. ( În sintagmele ) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete , de forma unei ferestre , făcută cu scop arhitectonic . Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe ; sobă care are gura în a doua cameră . Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat , peste care se ...

 

ORNAMENTAȚIE

... ORNAMENTÁȚIE , ornamentații , s . f . Faptul de a împodobi cu ornamente ; arta , tehnica ornamentării ; totalitatea elementelor care ornamentează ceva ; ansamblu ornamental

 

ORNAMENTICĂ

ORNAMÉNTICĂ s . f . 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată . 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil . 3. ( Muz . ) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică

 

ORNAMENTIST

ORNAMENTÍST , - Ă , ornamentiști , - ste , s . m . și f . Artist specializat în executarea lucrărilor ornamentale . - Ornament + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>