Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPUSUL

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 158 pentru OPUSUL.

DRAGOSTE

... DRÁGOSTE , dragoste , s . f . I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva ; spec . sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus

 

DREPT

DREPT , DREÁPTĂ , ( A , B ) drepți , - te , adj . ( C ) adv . , ( D ) drepturi , s . n . ( E ) prep . A. Adj . I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol , fără abatere . 2. ( Despre lucruri , ființe , părți ale lor etc . ) Care are o poziție verticală ( față de un punct de reper ) . Zid , perete drept . Om drept ca lumânarea . 3. Care are o poziție orizontală ( față de un punct de reper ) ; orizontal ; plan , neted . Câmpie dreaptă . 4. ( În sintagma ) Complement drept = complement direct , v . direct . II. Fig . 1. ( Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte ) Care este , se face etc . potrivit dreptății și adevărului ; întemeiat , just , cinstit , bun . 2. ( Despre oameni ) Care trăiește și lucrează conform dreptății , adevărului , omeniei , binelui ; cinstit , integru , cumsecade . 3. ( Reg . ; despre bunuri materiale ) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare . 4. ( Pop . ; despre rude ) Care este legat de cineva prin legături directe , de sânge ; adevărat , bun . B. Adj . ( În opoziție cu stâng ) 1. ( Despre organe ale corpului ) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima . 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte ( când cineva stă ...

 

DREPTUNGHI

DREPTÚNGHI , dreptunghiuri , s . n . Patrulater care are toate unghiurile drepte și laturile opuse

 

DUALITATE

DUALITÁTE , dualități , s . f . Calitatea , caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă ; coexistență a două principii sau a două elemente diferite ,

 

ECHILIBRU

ECHILÍBRU , echilibre , s . n . 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu - i schimbă starea de mișcare sau de repaus ; stare staționară a unui fenomen . 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită . 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale . 4. Fig . Proporție justă , raport just între două lucruri opuse ; stare de armonie care rezultă din

 

ECLECTISM

ECLECTÍSM s . n . 1. Îmbinare mecanică , hibridă a unor puncte de vedere sau concepții eterogene sau opuse ; lipsă de consecvență în convingeri , în teorii . 2. Sistem de gîndire neunitar , care , fără a se întemeia pe idei originale , alege din diverse sisteme de gîndire , stiluri artistice etc . ceea ce i se pare mai

 

EST

... EST s . n . Unul dintre cele patru puncte cardinale , aflat în partea unde răsare soarele , opus

 

FORFECARE

FORFECÁRE , forfecări , s . f . Acțiunea de a forfeca și rezultatul ei ; forfecătură . 2. Solicitare simplă a unei piese , a unei bare , a unui arbore etc . prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal . - V.

 

GAROAFĂ

GAROÁFĂ , garoafe , s . f . Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare , cu flori de culori diverse și cu miros specific , plăcut ( Dianthus

 

GENȚIANACEE

GENȚIANACÉE , gențianacee . s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee cu frunze alterne sau opuse și flori solitare sau în buchet , răspândite mai ales în zona muntoasă ( alpină ) ; ( și la sg . ) plantă din această familie . [ Pr . : - ți -

 

GRUP

... corespunde un element din aceeași mulțime , în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii , în care există un element neutru și un element opus

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>