Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MORALĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 231 pentru MORALĂ.

DESCOMPUNE

DESCOMPÚNE , descompún , vb . III . l . Tranz . A desface în părțile componente . 2. Refl . ( Despre materii și corpuri organice ) A se altera , a se strica ; a putrezi . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A - și schimba prin deformare caracterul , înfățișarea morală sau fizică ; ( despre față , trăsături etc . ) a se crispa , a se contracta . [ Perf . s . descompusei , part . descompus ] - Des ^1 - + compus ( după fr .

 

DESCOMPUS

DESCOMPÚS , - Ă , descompuși , - se , adj . 1. Desfăcut în părțile componente . 2. ( Despre materii organice ) Alterat , stricat , putrezit . 3. Fig . Care are înfățișarea morală sau fizică deformată ; ( despre fața omului ) crispat ,

 

DESPĂGUBI

DESPĂGUBÍ , despăgubesc , vb . IV . Tranz . și refl . A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi ( materiale , morale ) suferite . - Des ^1 - +

 

DETRACA

... Refl . ( Livr . ; întrebuințat numai la timpurile compuse ) A se sminti , a se țicni ; a decădea din punct de vedere moral

 

DETRACAT

... DETRACÁT , - Ă , detracați , - te , adj . ( Livr . ; adesea substantivat ) Smintit , țicnit , dezechilibrat ; decăzut din punct de vedere moral

 

DEZAXA

... poziția ei normală . 2. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A se abate de la linia normală de conduită ; a - și pierde echilibrul moral

 

DEZAXAT

... DEZAXÁT , - Ă , dezaxați , - te , adj . 1. ( Despre axe ) Care s - a deplasat din poziția normală . 2. Fig . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Dezechilibrat moral

 

DREPTATE

... DREPTÁTE , dreptăți , ( rar ) s . f . Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile ; echitate ; faptul de a recunoaște ...

 

DUREA

DUREÁ , pers . 3 doáre , vb . II. Tranz . 1. A face să simtă o suferință fizică . 2. Fig . A produce cuiva o suferință morală ; a mâhni , a

 

DURERE

DURÉRE , dureri , s . f . 1. Suferință fizică suportată de cineva . 2. Fig . Suferință morală ; mâhnire ,

 

DUREROS

DURERÓS , - OÁSĂ , dureroși , - oase , adj . Care provoacă sau exprimă durere ( fizică ori

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>