Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂRGINI

 Rezultatele 71 - 77 din aproximativ 77 pentru MĂRGINI.

TÂMPENIE

TÂMPÉNIE , tâmpenii , s . f . Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență , tâmpeală ; faptă sau vorbă prostească ; idioțenie , prostie , neghiobie . - Tâmp + suf . -

 

TALUZ

TALÚZ , taluzuri , s . n . Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu ; teren în

 

TARLA

TARLÁ , tarlale , s . f . 1. Suprafață de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie ( făcând parte din teritoriul unei comune ; solă ; cultura de pe o astfel de suprafață . 2. ( Rar ) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile ;

 

TOROID

TOROÍD , toroide , s . n . ( Mat . ) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba . 2. Corp solid mărginit de un toroid (

 

TURTUREA

TURTUREÁ , turturele , s . f . Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul , brună - roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului ; turturică ( Streptopelia

 

ULIȚĂ

ÚLIȚĂ , ulițe , s . f . 1. Drum îngust care străbate un sat ( rar un oraș ) , mărginit de o parte și de alta de case ; p . ext . stradă . 2. ( Colectiv ) Oamenii care locuiesc în casele de pe uliță ( 1 ) . [ Pl . și

 

ZARE

ZÁRE , zări , s . f . 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului ; orizont . 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase ; rază . 3. Culme , creastă , coamă ,

 

<<< Anterioarele