Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIN

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 162 pentru LIN.

EFLUVIU

EFLÚVIU , efluvii , s . n . 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri , perceptibilă cu ajutorul mirosului . 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate , neînsoțită de zgomot sau căldură , între electrozii aflați la o tensiune înaltă . 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă

 

EURITMIE

EURITMÍE , euritmii , s . f . 1. Armonie de sunete , de linii , de mișcări etc . ( în muzică , în dans , în vorbire etc . ) . 2. Funcționare regulată a unei activități organice ritmice . 3. ( Med . ) Ritm regulat al pulsului . [ Pr . e -

 

FLANGER

FLÁNGER , flangere , s . n . Aparat electronic realizat cu linii de întârziere , folosit pentru obținerea unor efecte sonore speciale în muzica modernă . [ Pr . : -

 

FRÂNT

FRÂNT , - Ă , frânți , - te , adj . 1. ( Despre obiecte tari ) Rupt ^2 ( în două ) prin îndoire , lovire sau apăsare puternică . 2. ( Despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie ) Care prezintă unghiuri , îndoituri , întorsături . 3. ( Despre oameni ) Îndoit de mijloc . 4. Fig . Zdrobit de oboseală ; sleit , extenuat . 5. Fig . Învins ,

 

FUNICULAR

FUNICULÁR , funiculare s . n . , adj . 1. S . n . Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi , pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale , folosit în regiunile muntoase greu accesibile . 2. Adj . ( În sintagma ) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale , care servește , în mecanică , la studiul unui sistem de

 

FUS

FUS ^2 , fusuri , s . n . ( În industria pielăriei ) Unitate de măsură pentru piele , egală cu 929 cm^2 ; bucată de piele având această suprafață . [ Pl . și : fuse ] FUS ^1 , ( I ) fuse , ( II ) fusuri , s . n . I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors , având forma unui bețișor lung și subțire , îngroșat la mijloc , cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într - o rotiță . 2. Organ al mașinilor de tors , cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul . II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut , de depănat etc . care seamănă la formă cu fusul ^1 ( I 1 ) . 2. Nume dat unor părți de mașini , de instalații etc . care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie . 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf , fară crengi . 4. Parte a unei coloane de arhitectură , cuprinsă între bază și capitel . 5. Corpul drept al ancorei , fără brațe și fară inel . 6. ( În sintagmele ) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun . Fus orar = fiecare dintre cele ...

 

GENERAL

GENERÁL^2 , - Ă , generali , - e , adj . 1. Care este comun tuturor ( sau marii majorități a ) ființelor sau obiectelor dintr - o anumită categorie . 2. Care privește ceva în ansamblu , în trăsăturile fundamentale , care se ocupă în linii mari de ceva . 3. Care se întâmplă , care există pe o întindere mare , care cuprinde o arie foarte largă sau totul . 4. Care are toată răspunderea în conducerea unei anumite diviziuni dintr - o instituție , dintr - o întreprindere etc . Director general . GENERÁL^1 , generali , s . m . Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel ; persoană care are un astfel de grad . [ Var . : ghenerár , ghinărár s .

 

GHIOȘ

GHIÓȘ , ghioșuri , s . n . Ornament gravat format din linii fine , drepte sau ondulate , folosit la împodobirea unor obiecte de sticlă sau de

 

GROS

GROS ^2 , groși , s . m . Măsură folosită în comerț pentru mărfuri sub formă de obiecte mici de același fel , egală cu 12 duzini , adică 144 de bucăți . GROS ^1 , GROÁSĂ , groși , groase , adj . , GROS adv . , s . n . , GROS , groși , s . m . I. Adj . 1. ( Despre corpuri cilindrice ) Care are diametrul sau circumferința mai mari decât dimensiunile obișnuite . Trunchi gros . 2. Care are volum mare , care depășește prin volum dimensiunile obișnuite ; voluminos . Carte groasă . 3. Mare , în sens vertical , de la suprafață în adâncime sau de la suprafață până la bază . Strat gros . 4. ( Despre fluide ) Care curge sau se împrăștie greu ; dens . II. Adj . Fig . 1. ( Despre voce , glas , sunete , adesea adverbial ) Adânc , grav . 2. ( Înv . ) Grosolan , bădăran ; incult ; care trădează pe omul bădăran sau incult . III. Adv . 1. ( Pop . și fam . ) Mult , din plin , din belșug . Câștigă gros . 2. ( Înv . ) În linii mari , superficial , în mod grosolan . IV. S . n . 1. Partea cea mai numeroasă dintr - o colectivitate , dintr - un ansamblu de obiecte , de fenomene ( de același fel ) ; greu . 2. ( Pop . și fam . ) Închisoare . V. S . m . ( Reg . ) Buștean , trunchi ; bârnă (

 

HAVAIANĂ

... HAVAIÁNĂ , havaiene , s . f . Instrument muzical cu coarde asemănător cu chitara , cu sunetul melodios , lin

 

IARBĂ

IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>