Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECI
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 135 pentru JUDECI.
JUDÉȚ , județi , ( I , 1 , 2 ) s . m . , județe , ( I , 3 , 4 , II ) s . n . I. 1. S . m . ( În vechea organizare a Țării Românești ) Denumire dată cârmuitorului unui oraș ; primar . 2. S . m . ( Învechit și regional ) Judecător ( 1 ) . 3. S . n . Judecată ( 3 ) . 4. S . n . ( Înv . ; în religia creștină ) Judecata de apoi . II. S . n . 1. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Împărțire administrativ - teritorială , corespunzătoare ținutului în Moldova . 2. Unitate administrativ - teritorială , în România , în componența căreia intră mai multe orașe și
JUDICIÓS , - OÁSĂ , judicioși , - oase , adj . Care judecă cu pătrundere și cu discernământ ;
JURISPRUDÉNȚĂ , jurisprudențe , s . f . 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într - un anumit domeniu ; spec . ansamblu de decizii ale unui tribunal ; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu . 2. Știința
LÉGE , legi , s . f . I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale , necesare , generale , relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen , între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces . II. 1. Normă cu caracter obligatoriu , stabilită și apărată de puterea de stat . 2. ( Pop . ) Proces , judecată . 3. Legalitate , constituționalitate . III. Religie ,
LINȘÁJ , linșaje , s . n . Ucidere fără judecată a cuiva de către o mulțime agitată , ațâțată ;
LOGICIÁN , - Ă , logicieni , - e , s . m . și f . Persoană care cunoaște temeinic logica ; specialist în logică ; p . ext . persoană care judecă cu metodă , cu rigoare , urmând regulile logicii . [ Pr . : - ci -
LUMINÁT^2 , - Ă , luminați , - te , adj . 1. Care primește lumină , pe care cade lumina ; plin de lumină ; luminos . 2. Fig . ( Despre oameni ) Cu ( multă ) știință de carte ; care înțelege , discerne , care judecă limpede ; plin de înțelepciune ; instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu , o calitate ) Înălțat , mărit , slăvit . - LUMINÁT^1 s . n . Faptul de a lumina . - V.
MATÚR , - Ă , maturi , - e , adj . Ajuns la o deplină dezvoltare ( fizică și intelectuală ) ; cu judecată , cu
NAÍV , - Ă , naivi , - e , adj . ( Despre oameni ; adesea adverbial și substantivat ) 1. Lipsit de experiență și de prefăcătorie , simplu , natural , credul și sincer . 2. ( Peior . ) Lipsit de judecată
NAIVITÁTE , naivități , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea de a fi naiv ( 1 ) ; comportare de om naiv ; simplitate ; nevinovăție , ingenuitate , candoare . 2. ( Peior . ) Lipsă de maturitate în judecată și în comportare ; p . ext . vorbă , faptă , atitudine de om naiv ( 2 ) . [ Pr . : na -
NEBÚN , - Ă , nebuni , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care suferă de o boală mintală ; alienat , dement . 2. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de judecată dreaptă , de rațiune ; ( om ) nesocotit , necugetat , nechibzuit . 3. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) neastâmpărată , zvăpăiată , vioaie . 4. Adj . Care arată , trădează nebunie . II. Adj . 1. Care nu are limite , margini , măsură ; p . ext . enorm , extraordinar ; groaznic , cumplit . Un lux nebun . 2. ( Înv . și pop . ) Care nu este bun ; rău . III. S . m . 1. ( Rar ) Măscărici , bufon ( la curțile suveranilor sau ale nobililor ) . 2. Piesă la jocul de șah . - Ne - +