Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINȚI

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 178 pentru DINȚI.

DENTINĂ

DENTÍNĂ s . f . Substanță proteică , bogat mineralizată , care formează masa principala a dintelui ;

 

DENTISTICĂ

DENTÍSTICĂ s . f . Specialitate a medicinii care se ocupă cu bolile și cu îngrijirea dinților ; stomatologie . - Dentist + suf . -

 

DENUDAȚIE

... externi , prin dezagregarea , alterarea și erodarea rocilor , îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase ; denudare . 2. Stare a unui dinte

 

DEVITALIZA

... DEVITALIZÁ , devitalizez , vb . I . Tranz . ( Med . ) A face să înceteze funcțiile vitale ale unui țesut , organ etc . A devitaliza un dinte

 

DIAMANTAT

DIAMANTÁT , - Ă , diamantați , - te , adj . 1. ( Rar ) împodobit cu diamante . 2. ( În sintagma ) Piatră diamantată = instrument abraziv fabricat din granule de diamant încorporate într - un liant , folosit pentru șlefuirea dinților și a lucrărilor protetice dentare . [ Pr . : di -

 

DINȚA

DINȚÁ , dințéz , vb . I . Tranz . A face dinți ( 2 ) pe marginea unui

 

DINȚURĂ

... DINȚÚRĂ , dințuri , s . f . Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice , care crește prin semănături sau ierburi ( Odontites rubra ) . - Dinte

 

DOR

DOR , doruri , s . n . 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag , de a reveni la o îndeletnicire preferată ; nostalgie . 2. Stare sufletească a celui care tinde , râvnește , aspiră la ceva ; năzuință , dorință . 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva ( care se află departe ) . 4. ( Pop . ) Durere fizică . Dor de dinți . 5. Poftă , gust ( de a mânca sau de a bea ceva ) . De dorul fragilor ( sau căpșunilor ) mănânci și frunzele . 6. Atracție erotică . 7. ( Pop . ; în loc . adv . ) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă , fără rost , la

 

DRÂMBĂ

DRÂMBĂ , drâmbe , s . f . Mic instrument muzical alcătuit dintr - un arc de fier prevăzut cu o lamă mobilă elastică de oțel și care , fiind proptit de dinți și făcând să vibreze lama cu degetul , produce un sunet monoton , modulat prin mișcarea buzelor ;

 

EDENTA

EDENTÁ , edentez , vb . I . Tranz . A rupe , a smulge dinții unei roți dințate , ai unei perii de sârmă

 

EQUUS

EQUUS subst . Gen de mamifere imparicopitate , având ca reprezentanți actuali calul , măgarul , zebra etc . , caracterizate prin talie mare , dinți lungi , existența unui singur deget . [ Pr . : écvus ] - Cuv .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>