Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COMPONENT

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 150 pentru COMPONENT.

ELEMENT

ELEMÉNT , elemente , s . n . și ( rar ) elemenți , s . m . 1. Parte componentă a unui întreg ; parte care contribuie la formarea unui întreg . 2. Persoană care face parte dintr - o colectivitate . 3. ( În filozofia antică ) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei ( foc , apă , aer , pământ ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii . 4. Mediu în care trăiește o ființă . 5. ( Chim . ) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma , prin combinare chimică , diverse substanțe compuse . 6. Pilă electrică ; fiecare celulă a unei pile electrice . 7. ( În legătură cu o disciplină oarecare ) Principiu de bază , noțiune

 

ELUVIONARE

ELUVIONÁRE , eluvionări , s . f . 1. Acțiunea de formare e eluviilor . 2. Spălare spre adâncime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub acțiunea apei de precipitații infiltrate în sol . [ Pr . : - vi - o ] - După fr .

 

EVAPORATOR

EVAPORATÓR^2 , - OÁRE , evaporatori , - oare , s . m . și f . Muncitor care lucrează la evaporator ^1 ( 1 ) . - Evapora + suf . - tor . EVAPORATÓR^1 , evaporatoare , s . n . 1. Aparat care servește la concentrarea soluțiilor prin evaporare . 2. Parte componentă a unei instalații frigorifice în care se evaporă lichidul de răcire , producând

 

FĂRÂMIȚA

FĂRÂMIȚÁ , fărâmițez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) preface în fărâmițe , a ( se ) sfărâma în componente foarte

 

FĂRÂMIȚAT

FĂRÂMIȚÁT^1 s . n . Fărâmițare . - V. fărâmița . FĂRÂMIȚÁT^2 , - Ă , fărâmițați , - te , adj . Care s - a prefăcut în fărâmițe , care s - a sfărâmat în componente foarte mici . - V.

 

FIABIL

FIÁBIL , - Ă , fiabili , - e , adj . ( Despre componente , aparate , instalații , echipamente ) Care prezintă siguranță în funcționare ( în condiții date și într - un timp dat ) . [ Pr . : fi -

 

FILTRA

FILTRÁ , filtrez , vb . I . Tranz . 1. ( Tehn . ) , A separa părțile omogene dintr - un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru ; a trece un fluid printr - un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a - l curăța de impurități , de microbi etc . 2. ( Fiz . ) A împiedica trecerea printr - un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii

 

FILTRU

FÍLTRU^2 , filtre , s . n . ( Livr . ) Băutură căreia i se atribuie puteri miraculoase , printre care și aceea de a inspira iubire . FÍLTRU^1 , filtre , s . n . 1. ( Tehn . ) Dispozitiv , aparat sau instalație care separă , cu ajutorul unui material filtrant , un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui . 2. ( Fiz . ) Mediu transparent , colorat ( sticlă , lichid ) , care filtrează unele componente monocromatice ale luminii incidente . 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua după ce a fost fiartă pentru a separa lichidul de zaț ; p . ext . cafea obținută în acest fel . 4. ( În sintagma ) Filtru total = control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație , la toate vehiculele . [ Pl . și . :

 

FOTĂ

FÓTĂ , fote , s . f . 1. Parte componentă a costumului popular românesc ( bogat ornamentată ) purtată de femei , formată dintr - o țesătură dreptunghiulară de lână care se petrece în jurul corpului , ținând locul fustei , sau din două bucăți de stofă acoperind partea din față a corpului ( ca un șorț ) și pe cea din spate . 2. ( Rar ) Șorț purtat de cârciumari , de ospătari

 

FRACȚIONARE

FRACȚIONÁRE , fracționări , s . f . 1. Acțiunea de a fracționa . 2. Separare a unor componenți dintr - un lichid sau dintr - o substanță gazoasă prin distilare fracționată , cristalizare fracționată etc . 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale . [ Pr . : - ți -

 

FRIZĂ

FRÍZĂ^2 , frize , s . f . Rasă de oi de culoare albă , cu coada scurtă , crescută pentru producția de lapte . FRÍZĂ^1 , frize , s . f . 1. ( În arhitectura clasică ) Parte componentă a antablamentului , cuprinsă între arhitravă și cornișă , de obicei împodobită cu picturi , basoreliefuri , caneluri etc . 2. Piesă îngustă de cherestea , folosită la fabricarea lamelor de parchet , a chenarelor de uși , a lambriurilor . 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși . [ Var . : friz s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>