Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COLECTIVITATE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 83 pentru COLECTIVITATE.
... răscula , a porni la luptă . 8. Tranz . Fig . A pune în mișcare , a face să pornească o mulțime , o colectivitate etc . ; a mobiliza , a strânge oameni . 9. Refl . A se naște , a se isca , a se ...
... de rob . 2. Intranz . A trăi în robie , a fi rob . 3. Tranz . A menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică , economică și socială , a aservi o țară , un popor etc . ; a exploata . 4. Tranz . Fig . A ...
... SECESIÚNE , secesiuni , s . f . Acțiunea unui grup de a se separa , de a se despărți de o colectivitate , de un teritoriu , de un stat din care a făcut parte , în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui ...
SITUÁȚIE , situații , s . f . 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condițiile existenței unei ființe , a unei colectivități , a unei activități ; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva . Expr . A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei misiuni încredințate . A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se află altul , pentru a - ți da seama de modul lui de a gândi sau de a reacționa . A fi stăpân ( sau călare ) pe situație = a domina o situație în împrejurări critice , a fi sigur de ceva , a ști să se descurce ( într - o situație dificilă ) . 2. Prezentare detaliată a unor date privind rezultatele unei activități economice sau financiare dintr - un domeniu ( comparativ cu sarcinile planificate ) ; raport ; inventar . 3. ( Rar ) Așezare , poziție a unui teren , a unei localități etc . [ Pr . : - tu - a - . - Var . : ( înv . ) situațiúne s .
... SOCIALIZÁRE , socializări . 1. Faptul de a ( se ) socializa . 2. Proces de integrare socială a unui individ într - o colectivitate
... publică . 4. Mod , fel de a gândi , de a se manifesta ; părere , concepție împărtășită de un grup de oameni , de o colectivitate . 5. Caracter specific , trăsătură caracteristică a ceva . 6. Înclinare , pornire , tendință care determină felul de a fi , de a gândi ...
STÁNDARD , standarde , s . n . 1. Normă sau ansamblu de norme care reglementează calitatea , caracteristicile , forma etc . unui produs ; document în care sunt consemnate aceste norme . 2. ( În sintagma ) Standard de viață = grad de dezvoltare a condițiilor de viață caracteristice unei persoane sau unei colectivități ; nivel de
... STEÁG , steaguri , s . n . 1. Drapel ; fanion . 2. Fig . Doctrină , concepție , idee sau problemă importantă , care antrenează o colectivitate într - o acțiune de amploare ; cauză în numele căreia luptă un grup social . 3. ( Înv . ) Unitate militară mai mică , având drapel propriu ; trupă mică de ...
STIL , stiluri , s . n . I. 1. Mod specific de exprimare într - un anumit domeniu al activității omenești , pentru anumite scopuri ale comunicării ; fel propriu de a se exprima al unei persoane ; spec . totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic . 2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor , unei colectivități sau unui individ . 3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic , între care există o diferență de 13 zile . II. Condei de metal sau de os , ascuțit la un capăt și turtit la celălalt , cu care se scria în antichitate pe tăblițele de ceară . III. ( Bot . ) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului , care pornește de la ovar și se termină cu stigmatul . [ Pl . și : ( III )
STILÍSTIC , - Ă , stilistici , - ce , adj . , s . f . 1. Care ține de stil ( I 1 ) , privitor la stil ; privitor la mijloacele de exprimare afectivă , la caracterul afectiv al expresiei . 2. S . f . Disciplină care studiază mijloacele de exprimare ale unei colectivități , ale unui domeniu de activitate , ale unui scriitor din punctul de vedere al conținutului lor afectiv , al expresivității sau din punctul de vedere al calităților și normelor
VIÁȚĂ , vieți , s . f . 1. Sinteză a proceselor biologice , fizice , chimice , mecanice care caracterizează organismele ; faptul de a fi viu ; stare a ceea ce este viu . 2. ( În credințele religioase ; determinat prin " de apoi " , " de veci " etc . ) Existență de dincolo de moarte . 3. Mod , fel , ansamblu de condiții materiale și morale ori mediu în care se desfășoară existența unei ființe sau a unei colectivități ; totalitatea actelor săvârșite de cineva în timpul existenței sale . 4. Timp cuprins între nașterea și moartea cuiva ; șirul evenimentelor întâmplate în acest