Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BOIERI

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 81 pentru BOIERI.

ROMÂNIE

ROMÂNÍE s . f . 1. ( Înv . ) Limba română . 2. ( În forma rumânie ) Condiție a țăranilor din Țara Românească dependenți de stăpânul feudal al moșiei ( domn , boieri , mănăstiri ) ; condiție de rumân ; iobăgie . [ Var : rumâníe s . f . ] - Român + suf . -

 

SERDAR

... serdari , s . m . 1. ( În sec . XVII - XVIII , în Țara Românească și Moldova ) Comandant de oaste , mai ales de călărime . 2. ( În sec . XVIII - XIX ) Boier

 

SFETNIC

... SFÉTNIC , sfetnici , s . m . ( Înv . ) Înalt dregător sau boier

 

SLUGĂ

... obligată , din cauza condițiilor sociale în care se află , să - i execute voința . 3. ( Înv . ) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier

 

SLUJITOR

... m . și f . 1. ( Astăzi rar ) Persoană care slujește ( pe cineva ) ; servitor , slugă . 2. ( Înv . ) Oștean în slujba domnului țării sau a unui boier

 

TACLIT

TACLÍT , taclituri , s . n . ( Înv . ) Bucată de stofă sau de mătase vărgată , cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc , după moda

 

TAIN

TAÍN , tainuri , s . n . 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor , ostașilor pământeni , subalternilor , de către domnitor sau boieri ; p . gener . rație de alimente . 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într - o anumită perioadă de timp . 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări , a unei împărțeli

 

VĂTAF

... VĂTÁF , vătafi , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire ; logofăt . 2. Conducător al unui anumit grup de curteni , de slujbași sau de oșteni ai domniei . 3. P . gener . Persoană ...

 

VELIT

VELÍT , veliți , adj . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Care ocupa primul loc în ierarhia boierilor ; de rangul întâi ; mare . - Vel + suf . -

 

VOIEVOD

... p . ext . principe ; persoană care avea acest titlu . 2. ( Înv . ) Comandant de oaste ; căpitan . 3. Mai - marele unei cetăți , al unui ținut ; guvernator ; p . ext . boier

 

ZĂBUN

ZĂBÚN , zăbune , s . n . 1. Haină bărbătească purtată de țărani , făcută din lână sau din bumbac , de obicei lungă , cu sau fără mâneci , împodobită cu cusături . 2. Anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări . 3. ( Înv . ) Haină lungă , fără mâneci , confecționată din stofă scumpă , pe care o purtau boierii . [ Var . : zobón s .

 

<<< Anterioarele