Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECT
Rezultatele 691 - 700 din aproximativ 1456 pentru OBIECT.
... FRUMUSÉȚE , frumuseți , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea a ceea ce este frumos . 2. ( Concr . ) Obiect
FUGÁSĂ , fugase , s . f . 1. Încărcătură mare de exploziv îngropată sub pământ sau instalată sub apă , în scopul nimicirii forței vii și a tehnicii de luptă a inamicului . 2. Recipient încărcat cu substanțe toxice de luptă , cu amestec incendiar etc . , folosit pentru distrugerea diferitelor obiecte prin
FUND , funduri , s . n . 1. Partea de jos a unui vas , formând baza lui ; cantitate de materii , lichide etc . rămasă pe această parte a vasului . 2. ( Fam . ) Șezut , dos . 3. Partea de jos , închisă , a unei cavități naturale ; limita de jos . 4. Parte a unor obiecte confecționate care se opune
FUNGÍBIL , - Ă , fungibili , - e , adj . ( Jur . ; despre lucruri ) Care poate fi înlocuit cu altul de același fel , de aceeași calitate și aceeași cantitate , în cazul cînd formează obiectul unei
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
... FURCULÍȚĂ , furculițe , s . f . 1. Obiect ( de metal ) alcătuit dintr - un mâner și doi până la patru dinți , cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură ; furcuță ( 2 ) . 2. Fiecare dintre ...
FURGONÉTĂ , furgonete , s . f . Automobil cu caroserie deschisă sau cu o platformă ( acoperită ) folosit pentru transportul obiectelor voluminoase și
... FÚSTĂ , fuste , s . f . Obiect
... GÂGÂLÍCE , gâgâlici , s . f . ( Pop . și fam . ) Obiect
GÂT , gâturi , s . n . 1. Parte a corpului ( la om și la unele animale ) care unește capul cu trunchiul ; grumaz ; gâtlan ; p . ext . gâtlej . 2. Parte a unor obiecte , a unor piese etc . care prezintă asemănare cu gâtul (
GĂITÁN , găitane , s . n . 1. Fir de metal sau șiret ( împletit ori răsucit ) de lână , mătase etc . , cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte . 2. ( înv . ) împletitură făcută din găitane ( 1 ) , care înlocuia platoșa în oastea Moldovei din evul mediu . [ Pr . : gă - i - . - Var . : găietán s .