Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREPT

 Rezultatele 691 - 700 din aproximativ 762 pentru DREPT.

STUF

STUF , stufuri , s . n . Plantă erbacee perenă din familia grarnineelor , cu tulpina înaltă și dreaptă , cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui , dispuse în panicule terminale , folosită la acoperitul caselor , ca materie primă pentru obținerea celulozei , a hârtiei etc . ; trestie ( Phragmites

 

SUBGRINDĂ

SUBGRÍNDĂ , subgrinzi , s . f . Grindă de lemn , de lungime relativ mică , așezată sub o grindă principală a unei construcții , în dreptul unui reazem , pentru a asigura construcției o rezistență mai mare . - Sub ^1 - +

 

SUBROGA

SUBROGÁ , subrog , vb . I . Tranz . ( Jur . ) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații ; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu , al unor raporturi juridice ; a

 

SUCCESIBIL

... SUCCESÍBIL , succesibile , adj . Grad succesibil ( În sintagma ) = grad de rudenie care dă drept

 

SUCCESIBILITATE

... SUCCESIBILITÁTE s . f . Drept

 

SUCCESOR

SUCCESÓR , - OÁRE , succesori , - oare s . m . și f . 1. Persoană care urmează în locul alteia ( într - o funcție , într - o demnitate ) . 2. ( Jur . ) , Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană ;

 

SUDIT

SUDÍT , sudiți , s . m . Locuitor din țările românești aflat sub protecția unei puteri străine , având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială , la anumite privilegii fiscale etc . , de care nu se bucurau

 

SUFRAGETĂ

SUFRAGÉTĂ , sufragete , s . f . Partizană a mișcării femeilor din Anglia de la începutul sec . XX , al cărei scop a fost obținerea drepturilor politice pentru

 

SULĂ

... SÚLĂ , sule , s . f . 1. Unealtă ( folosită de cizmari și de cojocari ) formată dintr - un ac lung și gros de oțel , drept sau curb , fixat într - un mâner , cu care se găurește pielea , talpa etc . spre a putea petrece acul sau ața prin ele . 2 ...

 

SUPAPĂ

SUPÁPĂ , supape , s . f . 1. Organ de mașină montat în dreptul unui orificiu și folosit pentru întreruperea sau restabilirea circuitului unui fluid care trece prin acest orificiu . 2. Valvă care se folosește ca organ de închidere a unei supape ( 1 ) ; ventil . 3. Dispozitiv pentru evacuarea parțială a gazului din interiorul aerostatelor sau al

 

SUPERFINIȚIE

SUPERFINÍȚIE s . f . Operație de netezire foarte fină a suprafețelor unor obiecte metalice , efectuată prin mișcări încete , în linie

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>